Casele vechi ale României, între ruină și profit

Arhitectura secolelor XIX-XX a lasat si pe teritoriul Romaniei o serie de bijuterii imobiliare (chiar daca incomparabil mai putine decat in Occident) care atrag si azi privirile a milioane de turisti, mai mult sau mai putin pasionati de trecut.

Din pacate, cele mai multe dintre ele mor incet, sub greutatea timpului, a intemperiilor si a nepasarii.

Zeci de conace, cule si castele, desi au scapat de demolarile sistematice din perioada comunista, zac imprastiate pe intreg cuprinsul tarii, neingrijite, avariate sau chiar pe jumatate prabusite.

E de ajuns sa ne gandim la zecile de cladiri istorice abandonate chiar in mijlocul capitalei (celebrul Centru Vechi), la emblematica moara a lui Assan (sau la ce a mai ramas din ea), ridicata la 1853, conacul Bolomey din apropiere de Slobozia, din care a mai ramas doar structura de rezistenta, castelul Kornis de langa Cluj, considerat la un momentdat cel mai frumos monument renascentist din Romania, azi o ruina.

Lista e lunga si ar putea continua cu aproape intreaga statiune a Bailor Herculane, cu celebrul cazino de la Constanta, cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneti si zeci de alte exemple.

Asa da!

Exista din fericire si o serie de exemple pozitive care lasa loc unei justificate sperante de mai bine, in ceea ce priveste soarta unor astfel de cladiri-monument.

Pana in 2006, Casa Hesshaimer din Brasov era doar una dintre zecile de povesti triste, din lista de mai sus.

Ridicata la inceputul sec. XX de industriasul sas Adolf Hesshaimer, casa a fost nationalizata de regimul comunist, i Vila Hepas-a modificat brutal arhitectura originala si a avut diverse destinatii, pana ce in final a fost data spre inchiriere mai multor familii care, evident, nu au avut niciun interes sa o intratina sau sa o renoveze.

In aceasta stare a preluat-o Werner Schmidt, actualul propietar.

Acesta a investit serios in restaurarea ei, in aducerea la starea initiala, conform schitelor originale si a pozelor din epoca, redandu-i o noua viata, sub numele de Vila Hepa.

O traiectorie asemanatoare a avut-o si Casa de Oaspeti Ratiu din Turda, conacul lui Maldar (comuna Maldaresti, jud. Valcea), conacul Teleky din Alba sau castelul Catacuzino din Busteni.

Toate sunt cladiri cu o istorie bogata, au supravietuit uraganului comunist, au fost la un pas de ruina, pentru ca in final sa ajunga pe mana unor investitori care le-au readus la viata si le-au inscris in circuitul turistic.

Azi toate se pot vizita, iar unele dintre ele au devenit pensiuni sau pot fi inchiriate pentru organizarea de evenimente diverse.

Modelul a fost deja testat cu succes in Occident, unde cladiri vechi de sute de ani sunt intretinute si integrate printre obiective ale turismului cultural, ca o mostenire care merita pastrata si transmisa mai departe, generatiilor viitoare.

Profitul va fi unul pe termen lung, un monument istoric, ca un vin vechi, fiind cu atat mai pretios cu cat duce in spate mai multe secole. Iar castigurile nu vor fi doar pentru proprietarii lor vremelnici (de regula o casa veche isi schimba proprietarii mai mult decat schimba proprietarii casele vechi), ci si pentru comunitatea locala pentru stat si chiar pentru cei care le trec pragul.

Bineinteles ca achizitionarea si renovarea unui astfel de imobil nu este pentru oricine, bineinteles ca nu va fi usor, dar daca dispui de banii necesari, esti pasionat de trecut si vrei sa lasi ceva in urma ta, atunci readucerea la viata a unei cladiri monument-istoric s-ar putea sa fie cea mai inspirata alegere.

Distribuie articolul sa rada si prietenii tai!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.