De ce comunismul nu este un sistem sustenabil

Citeam ieri despre criza din Venezuela (tara exportatoare de petrol si membra OPEC) provocata de regimul comunist lasat mostenire de carismaticul Chavez.

criza alimentara venezuelaFoametea i-a facut pe oameni sa ia cu asalt magazinele alimentare si sa le jefuiasca. Astfel orice activitate comerciala a fost paralizata in marile orase adancind criza alimentara. In lipsa aprovizionarii oamenii au inceput sa vaneze caini maidanezi.

Situatia aminteste de cea din Coreea de Nord din anii `90 sau de situatia doar cu putin mai buna din Romania regimului Ceausescu.

Saracia si criza sunt invariabil consecintele previzibile ale regimurilor comuniste, realitate incontestabila si usor de de demonstrat cu sute de exemple din toate colturile lumii.

Care este insa explicatia? De ce comunismul este din start sortit esecului?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa fim putini atenti cu fenomenele sociale si economice care apar intr-o comunitate care incearca sa aplice in practica teoriile lui Marx.

In esenta fenomenul este acelasi, fie ca vorbim de comunitati libere care aleg benevol acest sistem, fie ca vorbim de tari intregi unde acest sistem e impus cu forta, doar ca in aceste ultime cazuri consecintele sunt mult mai dramatice, sfarsind in teroarea unor regimuri care nu se pot mentine altfel.

Lozinca de la fiecare dupa puteri, fiecaruia dupa nevoi, oricat ar parea de seducatoare pentru unii, se dovedeste invariabil a fi o utopie.

Lucrul acesta se vede cel mai bine in comunitatile utopice, asa cum erau cele din anii `60-`70 ale miscarii hippie sau cele cateva zeci care exista si la ora actuala in lume.

Sa luam ca exemplu oraselul Utopia din Ohio sau New Harmony din Indiana sau oricare alt exemplu similar. Aici, tineri de stanga, entuziasti de ideile egalitare, au incercat sa dezvolte comunitati fidele regulilor sociale imaginate de Marx.

Rezultatul a fost ca 90% din aceste comunitati s-au destramat in mai putin de 2 ani, restul in anul urmator. Intre membrii lor apar inevitabil tensiuni ce duc la ruperea comunitatii.

Cele mai longevive comunitati sunt cele formate din drogati si vagabonzi care se sustin financiar fie din cersetorie (in afara comunitatii), trafic de droguri si ajutoare sociale de la statul impotriva caruia pretind ca lupta (asa cum e cazul coloniei Christiania din Copenhaga, inceputa ca un experiment socialist si sfarsind ca un gheto al consumatorilor de cannabis din capitala daneza).

Periodic apar noi si noi comunitati care doresc sa aplice principiile traiului in comun, rezultatul fiind invariabil acelasi. Mereu apar indivizi cu anumite calitati superioare celorlalti, acestia pretind in cadrul comunitatii ca punctele lor de vedere sa fie luate in serios, cu alte cuvinte incep sa se impuna in fata celorlalti subminand astfel principiul egalitarismului.

In paralel cu acest fenomen, principiul enumerat mai sus, acela de a lua de la fiecare dupa puteri si a da fiecaruia dupa nevoi, erodeaza economia comunitatii. Indivizii lenesi sau care nu au nicio aptitudine sunt favorizati, cei creativi si cu potential sunt descurajati. Apare o categorie de producatori care ajung sa fie astfel exploatati, in final acestia aleg sa paraseasca principiile comuniste si comunitatea se destrama.

Tensiunile sociale create de experimentele comuniste se dovedesc  fi mult mai mari decat cele care apar in societatile capitaliste.

Pur si simplu comunismul s-a dovedit a fi impotriva naturii umane. Oamenii nu sunt egali, nu muncesc la fel si prin urmare nu castiga la fel. Comunismul reprima aceasta ordine naturala a lucrurilor, de aici tensiune sociale pe care le creaza.

Totul devine si mai dramatic cand raportam aceste fenomene la nivelul unor tari intregi.

Daca in cadrul unor comunitati libere care aleg sa participe la un experiment social membrii nemultumiti pot parasi comunitatea, in cazul regimurilor comuniste totalitare lucrurile se complica diabolic de mult.

Pentru a se mentine si a se impune aceasta noua ordine nefireasca numita comunism, regimurile apeleaza la teroare dupa principiul, enuntat de insusi Stalin, cine nu e cu noi, e impotriva noastra. Ei ii cad victima tot timpul indivizii cei mai capabili din societate pentru ca ei se opun cel mai mult sistemului comunist (la nivel mondial, in sec. XX, comunismul a ucis aproape 100 de milioane de oameni din intreaga lume in incercarea esuata de a-si dovedi viabilitatea).

Comunismul devine astfel o pepiniera a raului pentru ca in timp ce elitele societatii sunt indepartate (adesea fizic), scursurile societatii, fara educatie, fara aptitudini, sunt promovate in varful piramidei sociale.

De aici pana la dezastrul economic nu mai e decat o chestiune de timp.

Un traseu sensibil diferit l-au avut comunitatile de tip kibbutz din Israel.

Incepute initial tot ca experimente sociale comuniste, acestea s-au adaptat insa din mers, renuntand treptat la principiile marxiste si devenind sate-companii cu o ierarhie sociala bine definita si cu o economie de piata adevarata.

De asemeni, kibbutzurile au beneficiat mereu de sprijin financiar din afara comunitatii, fara de care nu s-ar fi putut sustine economic.

Un traseu similar kibbutzurilor l-au urmat anumite regimuri totalitare care au abandonat principiile economice falimentare ale comunismului in favoarea economiei de piata, au oferit cetatenilor o mai mare libertate pentru a-si putea manifesta energiile creative, pastrand doar aparatul de stat care le garanta puterea.

Asta s-a intamplat in China, Vietnam si intr-o oarecare masura in Rusia si se intampla acum in Cuba.

Toate aceste tari au trecut prin aceleasi efecte invariabile ale comunismului: foamete si masacre, dar au avut parte de o clasa politica suficient de versata incat sa inteleaga faptul ca singura solutie de a se salva de la naufragiu este sa renunte la modelul socio-economic marxist.

In concluzie, comunismul nu este o ideologie sustenabila din cauza faptului ca principiile sale se opun flagrant conditiei umane.

Comuna primitiva nu doar ca nu poate fi un deziderat al evolutiei sociale din motive de logica elementara dar nici macar nu a existat in acea forma in care si-o imagineaza adeptii lui Marx.

Distribuie articolul sa rada si prietenii tai!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.