Dinozaurii si omenirea

Conform cu ceea ce am invatat in scoala si cu ceea ce spun majoritatea paleontologilor, geologilor sau istoricilor, dinozaurii au disparut cu cateva sute de milioane de ani in urma aparitiei oamenilor. Recent insa, un grup de cercetatori par sa dea peste cap aceasta axioma si afirma nici mai mult nici mai putin decat ca, dinozaurii si oamenii au fost la un momentdat contemporani.

Ei isi argumenteaza afirmatiile pe cateva descoperiri din America dar si bazandu-se pe mitologia diferitelor popoare de-a lungul istoriei.

Cele mai solide argumente in favoarea acestei teorii indraznete sunt urmele de pasi imprimate in roca in parcul national „Dinosaur Valley” , de pe malurile raului Paluxy din Texas. In acest sit s-au gasit urme de pasi de om alaturi sau chiar suprapuse peste urme de pasi de dinozaur. Desi la inceput comunitatea stiintifica a fost sceptica, in 1989 dr. Don Patton a demonstrat ca cele ce par a fi urme de pasi umani sunt exact ceea ce par a fi! Ambele tipuri de urme fiind la fel de vechi.
Urma de om langa cea de dinozaur:

Urme similare au fost gasite si in Rusia, Peru si alte situri arheologice din lume. Conform paleontologilor aceste urme au fost facute initial in nisipul umed de pe marginea albiei unui rau insa in timp, datorita unor procese geologice, nisipul s-a pietrificar, devenind roca, prezervand ca intr-o capsula a timpului urmele lasate de oameni sau animale.
Dincolo de aceaste argumente, cercetatorii care sustin contemporaneitatea omului cu dinozaurii, au de partea lor si descoperirea lui Mary Schweitzer, profesor de paleontologie la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, care, sustine ca a izolat in oasele de dinozaur vase de sange si urme de tesut, fapt ce nu ar fi fost posibil daca oasele respective ar fi fost mai vechi de 100 000 de ani.

Mitologia popoarelor antice pare de asemeni sa vina in sprijinul noilor descoperiri. Astfel in Biblie afla despre o creatura numita „leviatan” ce are caracteristicile unui dinozaur acvatic, dragonul este un animal mitologic pe care il gasim din China pana in insulele Britanice, oare in spatele acestei legende nu se ascunde niciun sambure de adevar? In fine mozaicul de la Palestrina (in Egipt) infatisaza nici mai mult nici mai putin decat o scena de vanatoare in care se observa clar un dinozaur.
Gravura Inca din Peru pare a reprezenta un om care ucide un dinozaur:

Mozaicul de la Palestrina:

Cum ramene atunci ce ceea ce stiam pana acum?
Nu ar fi prima data cand oamenii de stiinta evolutionisti se insala. Multa vreme au crezut ca anumite animale au disparut de milioane de ani pana sa fie gasite vii si bine mersi in adancurile oceanului sau intr-o jungla izolata.

Fosilele vii
Colechantul, „fosila vie”:

Sunt acele specii de plante si animale descoperite recent dar despre care, pana acum cateva decenii, se credea ca au disparut de milioane de ani.

Erori corectate
Nu de putine ori oamenii de stiinta au fost nevoiti sa revina asupra unor fosile pe care le-au interpretat sau datat in mod eronat, este si cazul lui Ramapitecus, initial catalogat drept o specie de hominid ce a trait in Asia, un „stramos” al omului, in realitate s-a stabilit ca oasele catalogate ca apartinand unui hominid apartinusera in realitate unei rase de urangutan si acest exemplu nu este singurul.

Dar datarea cu C14?
Ea este valabila atata timp cat planeta nu a fost bombardata cu anumite anumite cantitati de radiatie care sa dea peste cap datarile pe care le fac azi cei care folosesc metoda izotopului de carbon. Adevarul e ca se cunoaste inca destul de putin despre istoria veche a planetei, despre cantitatea de radiatii primita de la soare (si din alte surse) si despre variatiile ei de-a lungul timpului, despre inversarea periodica a polilor si efectele acestui fenomen descoperit recent si multe alte necunoscute care abia in zilele noastre au inceput sa fie luate in calcul.

In lumina noilor interpretari se ridica semne de intrebare si cu privire la varsta reala a Pamantului, impisa la cifre de ordinul sutelor de milioane de ani de „vechea scoala” evolutionista, privita ca mult mai „tanara” de noul curent de cercetatori.

S-ar putea ca in viitor sa asistam la o reasezare dramatica a teoriilor si afirmatiilor stiintifice care par sa intareasca si sa completeze relatarile din Biblie privitoare la geneza Universului. Ar fi interesant si ironic in acelasi timp ca dupa 300 de ani de „iluminism” si cercetare stiintifica bazata pe un laicism agresiv, stiinta moderna sa se reintoarca la ideile principale ale stiintei crestine, la ceea ce in linii mari stiau si strabunicii nostri, fara sa ii citeasca pe geologii si paleontologii moderni.

Distribuie articolul sa rada si prietenii tai!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.