Relatiile româno-elene, peste 2000 de ani de istorie

De ziua nationala a Greciei (25 martie), am hotarat sa ne aplecam putin asupra istoriei comune a celor doua popoare, o istorie lunga si plina de evenimente, in care pasii românilor si ai grecilor s-au intersectat de nenumarate ori.

Daca sunteti pasionati de istorie sau pur si simplu doriti sa descifrati cateva dintre tainele trecutului, va invitam sa ne insotiti in aceasta calatorie imaginara in timp.

Sa incepem asadar cu inceputul:

Putini dintre noi ne mai aducem amine din scoala ca istoria urbana pe teritoriul tarii nostre incepe cu….grecii. Ei au intemeiat aici primele orase pe coasta Marii Negre, Tomis, Callatis si Histria, se intampla acum aprox. 2700-2500 de ani, prin sec. VII-V i. Hs. Astfel s-au legat primele contacte stabile intre greci si stramosii nostri directi, geto-dacii.

Relatiile dintre grecii din colonii si getii din Dobrogea erau fluctuante, insa comertul a fost mereu o constanta a acestor relatii, de regula grecii cumparau de la daci grane, miere, blanuri si sclavi si le vindeau vinuri superioare, ulei de masline dar si produse de lux, bijuterii, ornamente, etc.

Tot de la grecii din Tomis au invatat dacii sa bata primele monezi care le imitau pe cele tomitane.

In fine, cam in aceeasi perioada aflam tot de la un grec, Herodot, primele stiri scrise despre stramosii nostri geti, precum si magulitoarea afirmatie, potrivit careia, getii erau: „cei mai viteji si mai drepti dintre traci”.

Secolele au trecut si atat grecii cat si geto-dacii au fost inghititi de imperiu roman ajungand astfel sa faca parte din acelasi stat. Aceasta noua stare de lucruri a intensificat si mai mult contactul dintre cele doua popoare, asa se face ca, in Dacia romana, dupa inscriptiile in limba latina, pe locul doi se afla inscriptiile in limba greaca, de unde putem deduce ca o parte din colonisti erau, daca nu greci, cel putin vorbitori de limba greaca.

Tot unui grec, Teofilact Simocata, ii datoram prima atestare a limbii proto-române in Balcani, in sec. VI d. Hs. celebrele cuvinte „Torna, torna fratre”.

In Evul Mediu, relatiile dintre români si greci au capatat valente noi.  Formarea statelor medievale româneşti, a accentuat la nord de Dunare importul de modele culturale bizantine. Influenta bizantina a fost un factor decisiv in cultura si societatea românească medievala.

Astfel, domnitorii români au preluat titulatura imperiala de singur-stapanitor sau autocrator, sfatul domnesc si modelul de guuvernare erau de asemeni de influenta bizantia si, nu in ultimul rand, organizarea bisericeasca a ţărilor române a fost subordonata Patriarhiei de Constantinopol, primii nostri ierarhi fiind greci.

In afara de limba slavona, educatia fiilor de domnitori si boieri se facea si in limba greaca.

Odata cu avansarea imperiului otoman in Balcani si mai ales dupa caderea Constantinopolului sub turci, in 1453, tot mai multi greci s-au refugiat la nord de Dunare, in special in Valahia dar si in Moldova, amestecandu-se astfel cu boierimea românească.

Putini mai cunosc astazi ca inainte de perioada fanariota,  multi domnitori valahi si moldoveni, aveau deja origine greceasca. Cel mai celebru dintre acestia este chiar Mihai Viteazul, care, dupa mama, se tragea din ilustra familie imperiala a Cantacuzinilor.

Iata cum in persoana unuia dintre cei mai iubiti domnitori ai românilor se impletesc nevazutele fire ale istoriei comune româno-elene. Alti domnitori celebri cu origini grecesti au fost Serban Cantacuzino, una din sotiile lui Stefan cel Mare, Maria de Mangop, Duca Voda al Moldovei si altii.

In fine, domnitorii nostri au fost atasati locurilor sfinte din Grecia facand donatii si reparatii la Sfantul Munte, ajutand Patriarhia de Constantinopol si aducand in tara ierarhi vrednici, asa cum a fost sf. Nifon, Mitropolit al Ungrovlahiei, fost patriarh la Constantinopol, foarte indragit de domnitorul Neagoe Basarab.

Epoca fanariota a fost o perioada tulbure dar o perioada in care influenta greaca asupra societatii româneşti a atins apogeul. In aceasta perioada moda in Ţările Române este puternic influentata de cea a grecilor de la Constantinopol si o serie de cuvinte din limba greaca, patrund in limba româna, multe ramanand pana azi.

Fanariotii erau in general domnitori docili si supusi Portii care au adus cu ei o liota intreaga de subordonati carora le dadeau posturi si ranguri in tara.

Chiar si asa epoca fanariota a fost mult deformata de istoriografia noastra, in realitate fiind o perioada cu lumini si umbre. De exemplu domnitorul Constantin Mavrocordat, care a domnit atat in Muntenia cat si in Moldova (pe rand), a facut primii pasi pentru modernizarea societatii româneşti, inspirandu-se din conceptele iluministe din Occident, a abolit iobagia in 1749. Si el dar si alti fanarioti au lasat in urma spitale, biserici, fantani, strazi si lucrari edilitare care infrumuseteaza pana azi Bucurestiul si alte orase din tara.

Insa in ansamblul ei, epoca fanariota a fost una nefasta pentru români dar si pentru greci deopotriva. Cu exceptia unei paturi din varful societatii elene, care colabora cu otomanii si se bucura de privilegii economice, restul grecilor visau la independenta. La inceputul sec. XIX in societatea elena batea vantul schimbarii.

Anul 1821. Anul 1821 a fost un an in care istoria a legat iarasi in mod bizar destinele celor doua popoare.

Inca de la finele sec. XVIII, societatea greaca fusese marcata de ideile iluministe ale Revolutiei Franceze si multe alte popoare din Balcani au imbratisat cauza elenismului. In acest context apare societatea secrete Filiki Eteria din randurile careia faceau parte inclusiv români si aromâni, precum si albanezi adepti ai elenismului si care si-au pus in joc banii, mintea si viata pentru eliberarea Greciei.

Grecii din diaspora s-au inregimentat in Eterie, in special tinerii greci cu vederi progresiste care, spre deosebire de generatiile trecute ale parintilor lor, doreau ruperea completa de imperiul otoman si de traditiile fanariote.

Mizand pe sprijinul marilor puteri, Alexandru Ipsilanti, el insusi urmas de domnitori fanarioti, declansaza in Principatele Române  lupta de eliberare nationala a poporului grec.

Initial lupta de eliberare a grecilor condusa de Ipsilanti este in stransa legatura cu lupta de eliberare a românilor condusa de Tudor Vladimirescu. Ulterior insa, relatiile dintre cei doi se deterioreaza si, acuzat de tradare, Tudor va fi prins, judecat si condamnat de eteristi la moarte.

In Muntenia, eteristii vor fi zdrobiti de interventia otomana in celebra lupta de la Dragasani in care, cateva sute de greci (Batalionul Sacru, numit astfel dupa Batalionul Sacru din Theba, din Grecia Antica) au luptat pana la unul impotriva a peste 7 000 de turci.

Insa evenimentele de aici au dat prilejul ridicarii la lupta a grecilor din Ellada. La 25 martie 1821, este declansata oficial Revolutia Greaca, ziua de 25 martie devenind astfel ziua nationala a Greciei.

Evenimentele din 1821 au adus in final independenta pentru greci si un important pas spre independenta pentru români, ambele prin pacea de la Adrianopol din 1829. Astfel se incheie pentru noi perioada fanariota iar pentru greci sfarsitul stapanirii turcesti asupra Peloponesului.

In timpurile moderne si contemporane, grecii din România, urmasii domnitorilor si ai dregatorilor fanarioti, precum si grecii din Dobrogea alipita României la 1878, in marea lor parte se vor integra in societatea româneasca, adeseori oferint personalitati ilustre pentru istoria si cultura româna.

Printre acestia ii putem aminti pe Ioan Luca Caragiale, Nicolae Iorga, familia Cantacuzino, care a dat o serie de personalitati de cultura, politicieni sau straluciti militari (cum a fost Gheorghe Cantacuzino-Granicerul, la un momentdat seful partidului legionar Totul pentru Ţară), Maria Filotti, Jean Moscopol, Hariclea Darclee, Panait Istrati, etc. Sau o serie de mari actori contemporani: Radu Beligan, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, si multi altii.

Pe de alta parte nu trebuie uitat nici rolul jucat de aromânii din Grecia la intemeierea statului elen modern precum si in cultura si societatea greaca, dintre acestia merita aminti Riga Feraios, luptator pentru eliberarea Greciei, Georgios Sinas, om politic, magnat si filantrop, Simon Sinas, fratele precedentului, de asemeni filantrop si om de cultura,  patriarhul Athenagora I al Constantinopolelui, Ioanis Kotelis, prim-ministru al Greciei, Karolos Papoulias (actualul presedinte al Greciei) si multi altii.

In concluzie, relatiile româno-elene sunt unele milenare, la propriu. In descursul istoriei ele au evoluat si alternat, de la relatii comerciale, culturale si de colaborare, pana la situatii conflictuale si tensionate, lucru absolut normal in orice relatii de asemenea durata intre state si popoare. Insa per ansablu, grecii si românii sunt legati prin istorie, cultura, religie si chiar geografic.

Practic, istoria românilor s-a impletit de nenumarate ori cu istoria grecilor si intr-un mod atat de profund si de complex, incat nu poti vorbi despre, si mai ales intelege, istoria unora fara a celorlalti.

 

Distribuie articolul sa il vada si prietenii tai!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.