Televiziunile, afaceri incerte

Televiziunile din Romania sunt unul dintre cele mai obscure paliere ale societatii romanesti desi am fi tentati sa credem ca sunt cele mai transparente din moment ce marea majoritate a romanilor se informeaza aproape exclusiv de la TV.

Multi dintre noi cred ca televiziunile sunt niste afaceri media, ca oricare altele, care isi obtin profitul din reclame si difuzeaza materiale care au priza la public pentru a castiga o audienta cat mai mare, etc. Asta este in teorie schema redusa a unei afaceri bazata pe televiziune.

In realitate insa lucrurile stau cu totul altfel. Majoritatea posturilor TV nu sunt afaceri profitabile, sunt adevarate gauri negre care inghit o multime de bani (ai statului in cazul TVR, ai patronilor in cazul televiziunilor private).

Incepand cu 2011, criza a lovit puternic chiar si TVR-ul, care pana atunci nu fusese lovit de valul de disponibilizari din sectorul bugetar. Adevarul e ca nu a fost niciodata o afacere prea profitabila insa in prezenet televiziunea nationala se confrunta cu grave probleme economice, fara precedent, aflandu-se in imposibilitatea de a mai organiza preselectiile pentru Eurovision.

Realitatea TV s-a rupt in doua la finele lui 2011 dupa ce a trecut prin mai multe scandaluri, astfel apare Romania TV a lui Sebastian Ghita care a luat cu el o serie dintre angajatii de la Realitatea. Niciodata profitabile, aceste posturi TV sunt tinute artificial in viata.

Trustul Intact al lui Dan Voiculescu, desi are audiente uriase, din punct de vedere financiar este o afacere paguboasa care inghite si ea milioane de dolari anual.

ProTV, este printre putinele televiziuni din Romania care genereaza cu adevarat profit. Aparenta echidistanta politica au facut ca ProTV-ul sa-si canalizeze energiile spre emisiuni facute pentru audienta (Romanii au Talent sau Dansez pentru Tine sunt printre cele mai urmarite emisiuni TV din Romania) iar acest fapt se vede la incasari si la rating (se bate cu Antena si TVR-ul pe podium, adesea ocupand primul loc).

B1 TV, postul lui Boby Paunescu, mereu un post mediocru ca si audiente, se confrunta si el cu serioase probleme financiare si certuri interne care au dus la plecarea lui Radu Moraru (Nasu), aparitia lui 10 TV (falimentar din start cu evolutie descendenta) iar acum la sfortarile „nasului” de a crea o alta televiziune, Nasul TV.

OTV-ul, profitabil candva, se confrunta cu dificultati inca din 2009 iar aventura politica a lui Dan Diaconescu, ce a dus la disparitia din grila a emisiunilor gen „Elodia”, i-au scazut si mai mult audienta si deci, si veniturile, fapt recunoscut chiar si de DD.

In fine, situatia nu este cu mult diferita nici pentru televiziunile locale.

Ba mai mult, nu este diferita nici in cazul unor ziare cu tiraj mare, a unor publicatii online sau chiar a unor inovative posturi de TV online, in mare parte, afaceri neprofitabile sau cel putin incerte.

De ce nu reusesc majoritatea televiziunilor sa isi acopere macar costurile?

Raspunsurile sunt diverse, in primul rand ca numarul televiziunilor a crescut foarte mult in Romania dar piata a ramas aceeasi sau chiar a scazut odata cu scaderea numarului populatiei. In al doilea rand datorita concurentei mari dintre posturi, fiecare televiziune a cautat sa tina pasul cu trandul, sa cumpere tehnologii sofisticate, HD, elicoptere, sa vina in intampinarea cererii de a interactiona cat mai mult cu publicul, intretinerea unor site-uri TV online de calitate si asa mai departe.

Toate acestea au dus la o cursa nebuna de aruncat banii in niste gauri negre in care unii au tinut pasul si au ajuns sa faca audienta (Antena, Realitatea) pierzand din ce in ce mai multi bani, iar altii abia se mentin pe linia de plutire (B1, 10TV, etc.).

Cum este asadar posibil, ca intr-o economie capitalista, de piata, sa existe atatea afaceri falimentare tinute artificial in viata prin injectarea de capital? Adica cineva aduce bani de acasa pentru a intretine niste afaceri care, in majoritatea cazurilor, nu obtin profit.

Ei bine este posibil, pentru ca televiziunile au un avantaj urias: controleaza informatiile iar cine detine informatiile, detine puterea!

De 20 si ceva de ani, Romania este o tara care se guverneaza cu televizorul (era si un slogan prin anii `90: „cu televizorul ati mintit poporul”)! Factorul politic este bagat pana peste cap in afacerile media in general si in televiziuni in special.

Nu mai este un secret pentru nimeni ca de regula postul national, TVR-ul, este controlat mereu de partidul de guvernamant (indiferent cum se numeste el), Antenele cu tot trustul Intact sunt ale PSD-ului prin aliatul lor Dan Voiculescu, Adevarul e controlat de Dinu Patriciu (spuneam ca reteta se aplica nu doar televiziunilor ci si altor organe media), RTV si Realitatea TV, tot de grupuri de interese loiale (momentan, ca asa e in politica damboviteana) USL-ului, B1, 10TV (si posibil viitorul Nasul TV) ale PDL-ului si asa mai departe.

Si atunci misterul parca se mai risipeste, televiziunile sunt afaceri mentinute in viata artificial, cei care le controleaza nu urmaresc beneficii materiale pe termen scurt din afacerile respective in sine, ci interese materiale si politice (ca astea doua merg mana in mana) pe termen lung, prin manipulare si indoctrinare subtila.

Cum peste 90% dintre romani isi iau informatiile exclusiv de la TV, impactul informational al televiziunilor este urias in societatea romaneasca. Si atunci apar anomalii specifice unor tari cu democratie neconsolidata (gen tarile din CSI), existenta pe piata libera a unor afaceri tinute in viata artificial.

Atata timp cat vor exista interese politice oneroase, oameni de presa care isi inchiriaza constiinta (sau pur si simplu doar o mimeaza), atata timp cat aceasta schema de a cheltui bani pentru a manipula va ramane profitabila, sistemul nu se va schimba.

Distribuie articolul sa il vada si prietenii tai!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.