Banii si Religia
Banii sau aspectul economic si componenta religioasa, sunt principalii factori care au influentat istoria omenirii, sunt parte componenta din existenta popoarelor, a statelor, a natiunilor si a fiecaruia dintre noi.
Relatia dintre bani si religie difera de la un cult la altul, de la o cultura la alta si chiar de la o epoca la alta.
In paganismul greco-roman sau in religiile pagane orientale existau zeitati ale banilor si norocului, moralitatea era in multe cazuri mult mai diluata, se tolerau o multime de practici care azi ar fi nu doar ilegale dar mai ales inumane. De exemplu datornicii puteau fi vanduti ca sclavi, uneori chiar impreuna cu familia, pentru a-si rascumpara datoriile. Odata ajunsi sclavi acestia erau tratati ca niste bunuri vorbitoare, ca niste proprietati ale stapanilor lor. De asemeni prostitutia, pedofilia si homosexualitatea era tolerate pe scara larga, adesea acestea constituiau importante surse de venit pentru cei care le practicau sau pentru stapanii lor care patronau aceasta activitate. Tot in aceasta epoca apare si notiunea de imprumut cu dobanda, camataria si creditul.
In iudaism relatia dintre bani si religie face deja un pas inainte pe calea moralitatii si umanitatii. Este permisa camataria si executarea silita a datornicilor dar se interzice camataria fata de alti evrei, se reglementeaza perioada in care un datornic evreu putea sluji ca sclav creditorului sau in schimbul datoriei.
De asemeni se promoveaza ideea de solidaritate si caritate, miluirea celor orfani, a vaduvelor si a saracilor. De exemplu se recomanda lasarea pe ogor a unor fructe sau cereale necultivate pentru a putea fi culese de membrii saraci ai comunitatii, se porunceste donarea unei zecimi din avere (zeciuiala) catre Templu/sinagoga, se pune accentul pe superioritatea intelepciunii si a bogatiei spirituale asupra averilor pamantesti si a bogatiei materiale (vezi Pildele sau cartea lui Iov).
Spre deosebire de paganismul antic, iudaismul este un mare pas inainte, largeste conceptul de fraternitate de la cel limitat la membrii familiei (asa cum era in paganism) la scara unei intregi natiuni, cea ebraica, la un intreg popor, poporul lui Dumnezeu.
In islam exista asemanari si deosebiri fata de viziunea iudaica. Influenta crestinismului este foarte vizibila in islam in privinta relatiei dintre bani si religie. Astfel, camata este interzisa cu strictete in Coran fiind trecuta in categoria haram (adica a lucrurilor interzise, alaturi de alcool, carnea de porc, etc.). Din aceasta cauza sistemul bancar al tarilor care se guverneaza dupa legea islamica, este aproape inexistent.
Bancile musulmane functioneaza dupa un sistem ingenios dar care nu poate concura cu cel al bancilor clasice. Astfel, bancile musulmane ofera credit doar celor care doresc sa inceapa o afacere, nu percep dobanda dar cer sa devina actionari in afacerea respectiva. Cu alte cuvinte, banca devine partener de afaceri cu individul sau institutia pe care o crediteaza.
Din acest motiv creditele unor astfel de banci sunt limitate, se acorda foarte greu si nu oricine le poate accesa ci doar cei care au un proiect serios si viabil. De asemeni nu au acces cei care doresc credite pentru consum.
Ca si iudaismul si crestinismul, si islamul propovaduieste miluirea saracilor, jertifirea unei parti din avere pentru cei aflati in dificultati materiale.
In crestinism relatia dintre bani si religie este foarte diferita in functie de interpretarea pe care fiecare cult in parte il da Bibliei.
In timp ce in Evul Mediu, in Biserica Ortodoxa si cea Catolica, dobanda si camataria erau strict interzise, cultele protestante si neoprotestante au preferat o abordare mai apropiata de iudaism in aceasta privinta. Fapt ce a dus la dezvoltarea capitalismului in mediul protestant apusean pe la inceputul sec. XVI.
In Noul Testament sunt numeroase parabole care condamna avaritia, goana dupa imbogatire, lipsa milei fata de cei saraci si asa mai departe, concomitent cu promovarea milei si caritatii crestine.
Fata de iudaism crestinismul reprezinta un urias pas inainte in modul de abordare al relatiilor interumane, daca in iudaism doar membrii poporului evreu sunt considerati frati si oameni (membrii altor popoare fiind numiti adesea „caini” si „animale” iar evreii preferau sa ocoleasca regiunea Samariei decat sa treaca prin satele unora de alt neam decat ei), in crestinism toti oamenii sunt considerati frati si purtand in ei chipul lui Dumnezeu. Iisus Hristos spune chiar ca oricine va milui un cersetor e ca si cum L-ar milui pe El.
O viziune cu adevarat unica si noua, revolutionara prin excelenta si care a schimbat din temelii filosofia de viata a umanitatii (fara de care nu ar fi fost posibila aparitia ideii de egalitate si fraternitate universala, atat de larg acceptata azi dar de neconceput acum 2000 de ani).
Contrar parerii superficiale a unora, crestinismul nu condamna bogatia si nici nu lauda saracia. Condamna doar patima imbogatirii, dezumanizarea cauzata de goana pentru castig care ii face pe unii sa faca orice pentru bani.
Crestinismul propovaduieste superioritatea grijilor pentru suflet fata de grijile materiale dar nu le neaga pe acestea din urma.
Sfantul Pavel spune ca cine nu munceste nici sa nu manance.
In crestinism exista un spirit corporatist in care fiecare isi are locul si rolul sau, nu este un razboi al claselor intre bogati si saraci ci o uriasa comunitate in care si saracul si bogatul sunt frati, in care fiecare este chemat la mantuire si o poate obtine daca face binele, respecta poruncile, etc.
De asemeni caritatea nu este doar apanajul celor bogati, dintr-o pericopa evanghelica aflam despre o vaduva care „a cumparat” imparatia cerului cu 2 bani dar pe care i-a dat din toata inima, fiind singura ei avere materiala.
In concluzie, banii si religia sunt priviti cu nuante mai apropiate sau mai deosebite de diferitele comunitati confesionale ale Globului, insa aproape toate fac distinctia dintre moralitate si imoralitate, bine si rau, rasplata binemeritata a muncii si patima sau pun umanitatea, ajutarea semenilor, mai presus de bunurile materiale personale.
Putem spune fara sa gresim ca banii sunt un instrument, un mijloc si nu un scop in sine. Sunt importanti pentru viata de zi cu zi dar nu sunt mai presus decat familia, decat prietenii, decat propria imagine si nu in ultimul rand, decat propriul suflet.
Rezum aceasta idee intr-o fraza celebra pe al carei autor nu-l mai tin minte:
„Cine spune ca banii sunt mai importanti decat orice altceva, este cel mai probabil un individ care ar face orice pentru bani.”
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
