Si atunci ca si acum, banii si puterea au mers mana in mana, conditionandu-se reciproc.
Fie ca si-au mostenit averea de la parinti, fie ca s-au imbogatit singuri prin mijloacele legale si mai putin legale, bogatii Romaniei din perioada interbelic pot fi, fiecare in parte, subiectul unui roman fascinant despre viata, politica si bani, marire si decadere.
Iata mai jos cateva dintre cele mai bogate si influente personaje din vechea Romanie.
Nicolae Malaxa – nascut in 1884 la Husi, dintr-un tata de origine greaca a 
carui familie s-a stabilit aici in epoca fanariota si dintr-o mama romanca, Nicolae Malaxa a fost unul dintre cele mai interesante personaje din interbelicul romanesc.
Inginer, inventator, prosper industrias, membru al camarilei lui Carol II si nationalist roman, toate intr-un singur om, asa s-ar putea descrie pe scurt personalitatea lui Malaxa.
Mare parte din afacerile prospere si le datoreaza prieteniei cu Carol II care ii oferea contracte preferentiale cu statul in schimbul unor „cadouri” din partea lui Malaxa catre el si catre Elena Lupescu.
Uzinele lui Malaxa au produs locomotive, motoare Diesel si tot de numele lui se leaga si primul automobil romanesc.
A sprijinit activ si sincer miscarea legionara pe care a finantat-o substantial in numeroase randuri.
Orientarile sale politice nationaliste l-au adus inevitabil in conflict cu oamenii de afaceri evrei si mai ales cu Max Auschnit, de asemeni membru al camarilei regale. In `40 insa, odata cu apropierea Romaniei de Germania Nazista, Malaxa a obtinut o mai mare influenta pe langa rege si a reusit sa-l infunde pe Auschnit care a si fost arestat pentru aproape 2 ani de zile.
In timpul asazisei „rebeliuni legionare” din iarna lui `41 Nicolae Malaxa le-a oferit legionarilor doua senilete de razboi direct de pe portile fabricii, gest care i-a adus pentru scurt timp arestarea si confiscarea partiala a averii in timpul regimului Antonescu.
In timpul razboiului a avut stranse legaturi de afaceri cu industriasi din Reichul German.
Dupa razboi a reusit prin banii si relatiile sale sa cumpere pentru scurt timp bunavointa comunistilor astfel incat in 1947 sa fie inclus intr-o delegatie economica romaneasca ce a fost trimisa la Viena, de unde Malaxa nu s-a mai intors. Ulterior a emigrat in SUA. Aici a continuat sa faca afaceri insa nu a mai avut succesul din Romania.
Toata averea lasata in Romania i-a fost confiscata de regimul comunist.
El insusi iubitor de stiinta, Malaxa si-a casatorit fiica Irina cu George Emil Palade, singurul roman care a primit pana acum un premiu Nobel pentru stiinta.
In Statele Unite, Malaxa a sprijinit financiar Exilul Romanesc incercand sa finanteze chiar o miscare de rezistenta anticomunista in Romania, coordonata din Exil de generalul Sanatescu, general cu care Malaxa a legat o stransa colaborare si care i-a facilitat obtinerea cetateniei americane.
Insa nici aici Malaxa nu a scapat de vechiul sau rival, evreu Max Aushnit care intocmea diverse rapoarte catre serviciile secrete americane in care il denunta pe Malaxa ca un colaborator al nazistilor si al Garzii de Fier dar si al sovieticilor in acelasi timp.
Insa in ciuda insistentelor lui Auschnit, Malaxa nu a fost extradat niciodata din SUA unde a incetat din viata in 1965 la New Jersey.
Max Auschnit – nascut in 1888 la Galati intr-o familie de evrei, convertit 
ulterior la catolicism, a fost un magnat al industriei din Romania interbelica, mare rival al lui Nicolae Malaxa cu care concura pentru favorurile lui Carol II.
Averea si-a obtinut-o din indutria grea (Uzinele de la Resita) dar si din multe alte afaceri, unele de ultima generatie pentru acea perioada, cum era de exemplu telefonia. De asemeni detinea impreuna cu fratele sau compania metalurgica Titan-Nadrag-Calan care in 1938 avea aproape 5000 de angajati.
Max Auschnit a fost unul dintre principalii finantatori ai Elenei Lupescu care ii intorcea favorurile prin influenta pe care o avea asupra lui Carol II.
Cazut in dizgratie este arestat in 1940 in regimul lui Carol II si achitat doi ani mai tarziu in regimul Antonescu (o situatie ironica avand in vedere reputatia de mare antisemit a maresalului).
In timpul razboiului reuseste sa ajunga in SUA de unde nu se mai intoarce niciodata murind in 1959.
Proprietatile din tara ii sunt confiscate in timpul regimului comunist, una din vilele lui Auschnit fiind cumparata si reamenajata de Gigi Becali.
Jean Mihail – nascut in 1875 si-a mostenit averea de la parinti si matusi. O avere imensa ce consta in principal in proprietati imobiliare, mai exact zeci de mii de hectare de teren arabil in Oltenia, proprietati care l-au transformat la un momentdat in cel mai bogat om din Romania!
Desi la fel de bogat ca Malaxa sau Auschnit, Jean Mihail s-a tinut relativ departe de scena politica damboviteana, motiv pentru care numele sau e mai putin cunoscut decat al celor doi industriasi interbelici.
Jean Mihail era oltean dar dupa tata descindea dintr-un stramos aroman stabilit in Oltenia in sec. XVIII. Averea si-au facut-o la inceput prin camatarie, apoi au cumparat vaste proprietati imobilare inglodandu-se totodata si in datorii, insa Constantin, tatal lui Jean, reuseste sa achite toate datoriile din veniturile obtinute de pe mosii.
La reforma agrara de dupa primul razboi mondial, Jean Mihail infiinteaza o fundatie prin care isi vinde o mare parte din terenul arabil catre tarani (in virtutea legii improprietaririlor) si cu banii finanteaza scoli si alte lucrari de interes public la sate.
In timpul crizei din 1929-1933, Jean Mihail imprumuta cu bani statul roman.
De numele lui Jean Mihail se leaga palatul omonim din Craiova. Palatul a fost ridicat de tatal sau, Constantin, la inceputul sec. XX.
La vremea lui palatul a fost o adevarata bijuterie: marmura de Cararra, cristal de Murano, decoratiuni poleite cu aur, oglinzi venetiene etc.
In acest palat au fost gazduiti oficialii polonezi refugiati la inceputul celui de al doilea razboi mondial si tot aici s-a semnat in 1940 cedarea Cadrilaterului catre Bulgaria.
Azi adaposteste Muzeul de Arta din Craiova.
Legenda spune ca acest Constantin Mihail ar fi cerut permisiunea regelui Carol I sa faca un acoperis numai din monede din aur, regele i-a acordat prermisiunea cu conditia ca monedele sa fie asezate pe dunga.
Jean Mihail moare fara urmasi in 1936 lasandu-si prin testament intreaga avere statului.
Constantin Argetoianu – nascut in 1871 la Craiova, a fost un alt oltean 
bogat din perioada interbelica, insa a fost cunoscut mai mult ca memorialist si om politic decat ca om de afaceri.
Are un traseu politic foarte sinuos, isi incepe cariera la Partidul Conservator apoi trece pe rand prin Partidul Poporului, Partidul National al lui Maniu, PNL si in final in Frontul Renasterii Nationale, formatiunea lui Carol II.
Detine pe rand o serie de functii: senator, ministru, prim-ministru, diplomat.
Averea si-o datoreaza participatiilor in diverse intreprinderi precum si relatiilor politice pe care si le construise. A fost un apropiat si colaborator fidel al regelui Carol II, relatie care il va aduce aproape de moarte in timpul guvernarii legionare.
Scapa ca prin urechile acului de asasinatele legionare din 1940 fiind protejat de Alexandru Roisanu, secretar de stat in guvernul format de Antonescu si miscarea legionara in 1940.
In timpul razboiului Ctin. Argetoianu pleaca din tara dar se intoarce in 1946 in plin asalt comunist asupra statului, dand dovada de o mare naivitate politica, in ciuda vastei experiente in domeniu.
Incearca sa reintre in politica insa situatia din Romania se schimbase dramatic, comunistii acaparau toate sectoarele iar jocul democratic era doar o iluzie.
Este atacat imediat de presa comunista din tara dar nu este pus oficial sub acuzare.
Este arestat in 1950 si trimis la Sighet fara niciun proces. Moare in inchisoare in conditii misterioase, nici anul mortii nu este sigur, unele surse vorbesc de 1952, altele de 1955.
Carol II si Elena Lupescu – de departe cel mai bogat si puternic cuplu din 
Romania interbelica. Puterea politica fiind si cea care le-a generat puterea financiara.
Carol II s-a nascut in 1893 ca print mostenitor al, pe atunci, printului Ferdinand. Inca de tanar a fost un rebel si oaia neagra a familiei regale.
In timpul primului razboi mondial se casatoreste cu Zizi Lambrino, are un copil dar casatoria este anulata arbitrar la presiunile familiei regale.
In 1921 este casatorit cu Elena a Greciei, mama regelui Mihai dar Carol divorteaza de ea in 1925 si renunta chiar la tron pentru Elena Lupescu, razgandindu-se in 1930 cand vine in forta si printr-o lovitura de palat, cu concursul unor oameni politici, il detroneasca pe propiul fiu, Mihai I, devenind rege al Romaniei.
A fost rege 10 ani, intre 1930 si 1940 dar personalitatea sa a marcat profund multe destine de politicieni si oameni simpli deopotriva.
Fiind un membru al Casei Regale, Carol a fost tot timpul bogat, insa dupa urcarea pe tron in 1930, averea sa a crescut vertiginos.
Inconjurat de o camarila care isi urma propriile interese financiare si politice si sub influenta nefasta a Elenei Lupescu, amanta sa oficiala, Carol II a dus coruptia la cel mai inalt nivel.
Elena Magda Lupescu provenea dintr-o familie de farmacisti evrei. Tatal sau s-a convertit la crestinism (formal sau nu, nu stim) si si-a schimbat numele in Nicolae Lupescu.
Profitand de frumusetea ei si de slabiciunea proverbiala a lui Carol II pentru femei (adesea regele pleca noaptea prin capitala pentru a acosta personal prostituate de cea mai joasa speta), „Duduia” (cum era poreclita in epoca) s-a catarat in varful puterii politice din Romania acelei vremi.
Alaturi de ea, regele Carol II fost implicat intr-o serie de scandaluri de coruptie, cel mai celebru fiind Afacerea Skoda prin care armata romana cumpara echipament militar de la Skoda la supra-pret, contract dezavantajos pentru bugetul de stat dar avantajos pentru Skoda si oamenii politici romani care au fost mituiti cu sume mari de bani de catre cehoslovaci pentru a accepta contractul.
Afacerea a „explodat” si o serie de oameni politici romani au fost implicati initial insa pe masura ce afacerea se ramifica si ducea pana la tronul regal, dosarele romanilor au disparut „ca prin minune” si singurul care a platit a fost reprezentantul firmei Cehoslovace condamnat la inchisoare.
Carol primea regulat (in special la aniversari) sume de bani, case, proprietati, bijuterii si diverse actiuni la societati comerciale, forme de mita mascata pentru a inlesni contracte cu statul.
De exemplu rudele Elenei Lupescu au primit un contract prin care toata armata cumpara batiste pentru soldati de la fabrica lor, desi armata romana nu avea nici macar arme suficiente pentru dotarea tuturor efectivelor.
Nu a fost strain nici de falimentul rasunator al bancii Marmorosch Blank.
In plan politic a subminat sistematic democratia iar in 1938 a dat o lovitura de stat prin care a desfiintat pur si simplu partidele politice, a anulat ultimele alegeri, a instaurat un regim personal si nu s-a dat in laturi nici de la suprimarea fizica a adversarilor (in special a legionarilor). Se spune ca la insistentele Elenei Lupescu, regele a ordonat asasinarea in puscarie a liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu in 1938.
A creat Frontul Renasterii Nationale ca partid unic si Straja Tarii ca organizatie care urma sa se substituie Miscarii Legionare.
Pentru influenta nefasta a Elenei sale si pentru caracterul sau despotic, Carol II a fost vazut de unii istorici ca un precursor al lui Ceausescu.
Dezastrul Romaniei din 1940 a dus la caderea regimului carlist sub presiunea opiniei publice din tara si din afara. A fugit din tara in 1940 cu o cantitate imposibil de evaluat de bani, bijuterii, opere de arta, bunuri care i-au permis sa duca o viata de lux chiar si in exil.
Dupa ce hoinaresc o vreme prin America Latina, Elena si Carol se casatoresc la Rio de Janeiro dupa care se stabilesc in Portugalia.
El moare la Escoril in Portugalia in 1953 iar ea ii supravietuieste peste 20 de ani murind in 1977 in aceeasi localitate.
In 2003 ramasitele pamantesti ale celor doi au fost aduse in tara si inmormantate cu solemnitati la manastirea Curtea de Arges, necropola regilor Romaniei.
Printul Paul de Romania, nepotul dupa fiu al regelui Carol II, a mostenit o partea din fabuloasa avere a cuplului Carol II – Elena Lupescu, in special imobile si terenuri.
Printre potentatii financiari din Romania interbelica mai merita amintiti Ion Gigurtu, de origine oltean din Turnu Severin, nascut in 1886, inginer si om politic, director general al societatii miniere Mica, cu orientare pro-germana, prim-ministru pentru o scurta perioada, moare in 1959 in inchisoarea comunista de la Ramnicu Sarat.
Dumitru Mociornita, nascut in 1859 in Prahova devine bogat de pe urma industriei de pielarie si incaltaminte, mebru PNL, dupa razboi refuza sa emigreze, moare in inchisorile comuniste in 1953.
Aristide Blank, nascut in 1883, provenea dintr-o familie bogata de bancheri evrei ce detineau cea mai puternica banca din Romania acelor vremuri, Marmorosch Blank. In timpul Marii Crize banca da faliment in 1931, cel mai rasunator din epoca, inghitind economiile a mii de romani, nimeni nu este pedepsit deoarece ca si in afacerea Skoda, itele coruptiei mergeau pana la Carol II.
Totusi Blank cade in dizgratie odata cu apropierea de Germania si este arestat de Carol II in ajunul abdicarii acestuia.
Dupa razboi pleaca din tara si moare in 1960 la Paris.
Povestile lor ne arata ca anumite lucruri nu se schimba niciodata, pentru unii dintre ei banii au fost o binecuvantare asigurandu-le un trai indestulat chiar si in exil dar pentru altii s-au dovedit a fi un blestem, multi au sfarsit prin puscarii, bolnavi, saraci si uitat de lume.
Sic transit gloria mundi.
