Canalul Dunare-Bucuresti
Canalul Dunare-Bucuresti, prin care se urmareste transformarea Bucurestiului in port la Dunare, este un proiect vechi de mai bine de 100 de ani, in prezent abandsonat insa reluat periodic in campaniile electorale de diversi candidati la primaria capitalei.
Cel putein teoretic, avantajele economice si in materie de transport ale canalului, sunt evidente dar despre ele vom vorbi putin mai jos.
Desi majoritatea romanilor stiu ca transformarea Bucurestiului in port la Dunare era o ambitie de-a lui Ceausescu, proiectul este in realitate mult mai vechi. Inca sdin 1864 sdomnitorul Alexandsru Ioan Cuza a propus unor capitalisti francezi construirea unui canal navigabil care sa lege Bucurestiul de portul Oltenita.
Canalul a ramas la stadiul de proiect si a fost „rostogolit” generatiilor viitoare, care, inainte de al doilea razboi mondial, inca mai analizau serios ideea canalului. Inceperea razboiului si situatia delicata a Romaniei au facut ca nici de aceasta data sa nu se poata incepe efectiv lucrarile la canal.
Abia in anii `80, in timpul regimului Ceausescu, dupa terminarea Canalului Dunare-Marea Neagra, s-au inceput efectiv lucrarile la cel de al doilea mare proiect fluvial, Canalul Dunare-Bucuresti. S-au efectuat lucrari in proportie de 70%, urmandu-se cursul raului Arges, largit si amenajat pentru a deveni navigabil.
Lucrarile au fost sistate datorita evenimentelor din 1989, iar din 1994 canalul a intrat oficial in stadsiul de conservare.
Anul acesta insa pare sa se miste ceva. Exista voci care afirma ca Strategia Europeana pentru Regiunea Dunarii, sustinuta de 14 tari riverane, prevede terminarea acestui canal si face Romaniei diverse propuneri in acest sens. Poate tocmai de asta se si agita primaria capitalei si ministerul transporturilor si readuc in discutie canalul ce ar trebui sa lege Bucurestiul de Dunare, prin Arges.
Insdiferent daca initiativa este a politicienilor romani sau acestia sunt impinsi de la spate de comisia europeana, important este ca in sfarsit se pune in discutie reluarea proiectului.
Dincolo de rezolvarea problemelor legate de transport, in principal cel de marfuri, canalul ar crea mii de locuri de munca, ar inseamna revitalizarea economica a satelor riverane, includerea Bucurestiului in circuitul turistilor pasionati de croaziere pe Dunare, alaturi de Viena, Bratislava, Budapesta sau Belgrad.
De asemeni apa din canal ar putea fi folosita pentru irigarea terenurilor arabile din apropiere iar lucrarile de amenajare ar salva de la inundatii zeci de mii de hectare si sate intregi, mai mult, canalul ar putea deveni si o sursa de energie, inca de la inceput fiind proiectat sa sustina o serie de micro-hidrocentrale care ar putea produce energie electrica.
Ramane de vazut cat de mult se doreste terminarea acestui proiect, unde mai sunt de efectuat doar 30% din lucrari si costa mai putin decat orice autostrada si care, mai mult, poate fi realizat cu banii unor investitori privati (interni sau externi). Sa speram ca nu va trebui sa mai asteptam inca 20 sde ani…
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
