Cele mai proaste investitii imobiliare din lume

Demarate cu rasunet, anunţate cu surle si trambite, s-au dovedit in final a fi doar niste gauri negre de milioane de dolari sau chiar adevarate ţepe pe faţă.

Lipsa de viziune si de fonduri, dezastrele naturale, criza economica sau pur si simplu naivitatea, au fost principalele ingrediente din reteta esecului celor mai proaste investitii imobiliare ale zilelor noastre.

Asadar sa vedem litsta:

Hotelul Ryugyong sau Hotelul Damnat din Phenian

O constructie megalomanica din capitala Coreeii de Nord, care de-a lungul anilor a inghitit o buna parte din PIB-ul tarii (sute de milioane de dolari pana in prezent), fara speranta ca va ajunge vreodata sa genereze si profit.

Hotelul este construit in forma de piramida, pe 105 etaje, 300 m inaltime, cu un numar de camere incert (sursele oficiale nord-coreene sunt contradictorii, sunt cand 3000, cand 7000 de camere).

Inutila constructie (Coreea de Nord este una dintre tarile cele mai evitate de turisti) se vroia a fi vitrina prosperitatii economiei nord-coreene, a devenit in schimb simbolul neputintei si al megalomaniei.

Lucrarile au inceput in 1987 si erau programate sa se termine in 1989 insa in 1992 lucrarile s-au oprit din lipsa de fonduri (caderea blocului comunist si mai ales caderea URSS au lovit puternic economia satelit a Coreeii de Nord).

Pana in 2008 ciudata structura a stat prada intemperiilor fara geamuri. Incepand cu 2008 lucrarile au fost reluate si erau programate sa se termine in primavara lui 2012 dar pana in toamna aceluiasi an, hotelul nu era gata.

Cumpararea Centrului Rockefeller din New York de catre Mitsubishi

La sfarsitul anilor `80, compania japoneza Mitsubishi a cumparat de la familia Rockefeller celebrul zgaraie-nori din New York pentru uriasa suma de 1,4 miliarde de dolari.

In timp, investitia s-a dovedit a fi una neinspirata. Urmasii lui Rockefeller scoteau mai multi bani din buzunar pentru a intretine cladirea, decat scoteau din inchirierea ei. Era criza anilor `80 prin care treceau economiile capitaliste.

Firma japoneza a cumparat celebra cladirea in speranta ca ii va asigura un plus de imagine in ochii americanilor si in acelasi timp o sursa de venit constant.

In realitate chiriasii cladirii erau instabili, multe afaceri dadeau faliment in acea perioada, chiriile erau in scadere, pe scurt, achizitia simbolului new-yorkez s-a dovedit a fi una proasta.

Investitiile imobiliare englezesti pe Costa del Sol

Inainte de criza economica, foarte multi englezi care se pensionau sau le dadea mana sa isi cumpere o casa de vacanta, alegeau cu predilectie regiunea Costa del Sol din Andaluzia (sudul Spaniei).

Englezii cautau in Spania ceea ce nu aveau in tara lor : vreme buna de plaja, peisaje si clima mediteraneene, un loc mirific unde sa-si petreaca batranetile sau macar vacantele.

„Invazia” englezilor a dus la un bum imobiliar fara precedent in Costa del Sol, preturile au urcat foarte mult. Apoi a venit criza…

Englezii cu proprietati acolo au vazut cum valoarea caselor cumparate a scazut foarte mult.

Cumparasera prea scump iar daca si-ar dori sa vanda acum nu si-ar putea recupera investitiile facute.

Casa Poporului (Palatul Parlamentului)

O cladire simbol pentru Romania zilelor noastre, o destinatie obligatorie pentru orice turist ajuns in Bucuresti dar in acelasi timp o gaura uriasa in bugetul de stat.

Constructia faraonica (a doua din lume ca marime dupa Pentagonul american) a inceput in 1980 cu sacrificii uriase (mii de familii stramutate, sute de milioane de dolari cheltuite si 27 de morti) si nu a fost terminata nici pana azi, chiar daca in buna parte este functionala si adaposteste printre altele si Parlamentul Romaniei.

Numai costurile cu iluminatul electric ajung la 6 milioane de dolari pe an, cat tot atat cat consuma un orasel de provincie.

Desi este evaluata la 3 miliarde de dolari, cladirea este scutita de impozit si are cheltuieli uriase cu intretinerea si personalul (aprox. 1500 de angajati trebaluiesc pe coridoarele Casei Poporului).

Dupa 1980 au existat 2 oferte serioade de cumparare din parte unor investitori externi: magnatul Ruperth Murdoch si statul japonez, ambele oferte fiind declinate de guvernele României.

Teren pe Luna

Prin anii `90 devenise o moda printre snobii din lumea intreaga sa-si cumpere „pamant” pe Luna.

Partea proasta e ca plateau pentru un produs imaginar. Conform Tratatului Spatiului Cosmic, un tratat internetional semnat in 1967, se interzice explicit emiterea de pretentii de proprietate asupra spatiului cosmic din partea unor state sau entitati private.

Lista ar putea continua insa toate investitiile imobiliare esuate au un singur lucru in comun: cifrele contabile.

La urma urmei totul se reduce la cifre si numere, la banii care s-au cheltuit vs banii care s-au incasat, adica venituri vs cheltuieli. Aceasta este ecuatia universala care determina profitabilitatea sau esecul unei investitii imobiliare, indiferent de timp si spatiu.

Distribuie articolul sa il vada si prietenii tai!

Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.