Cine va fi noua putere mondiala?

Cu o America inglodata in datorii, cu un presedinte considerat de multi analisti drept cel mai slab din istoria Statelor Unite si cu o China si Rusie in plina ascensiune, multi se intreaba pe buna dreptate, cine va fi noua putere mondiala?

Actuala criza economica pe care o traversam nu este decat un simptom al marilor transformari prin care trece omenirea. Ne aflam la sfarsitul unui epoci si inceputul alteia, unii socioliogi si analisti politici compara perioada pe care o traim acum, cu perioada de criza de la sfarsitul imperiului roman si inceputul evului mediu.

Este clar ca Occidentul, asa cum il stiam noi, ca bastion al civilizatiei si al bunastarii, asa cum ne-am invatat sa-l privim de cateva decenii bune, trece prin momente foarte grele la toate palierele sale.

Dar cum s-a ajuns aici? 

Atat SUA cat si statele capitaliste din vestul Europei au pus accentul pe cresterea nivelului de trai, din motive electorale. Fiecare guvern a cautat sa-si atraga simpatia populara oferind cat mai multe avantaje, programe sociale si cresteri de salarii. Numai ca au omis un principiu simplu, acela de a nu consuma mai mult decat produci.

Desi nivelul de trai continua sa creasca, economiile vestice nu tineau pasul cu aceasta crestere si atunci ce au facut guvernele? Au apelat la creditori sperand ca undeva in viitor (cand oricum altii erau la putere) economia sa reusasca sa acopere aceste datorii + dobanzile aferente. In realitate insa, acest sistem a fost drumul sigur spre dezastru.

Economia nu doar ca nu si-a revenit dar a fost presata si mai greu de aceste datorii, au urmat apoi crestere fiscalitatii , pentru ca datoriile inseamna cresterea nevoii de bani si de unde poti lua rapid niste bani in plus decat prin cresterea impozitelor?

Crescand impozitele, multi producatori incep sa plece din tara sau pur si simplu sa dea faliment si astfel incepe procesul invers, de crestere a somajului, de scadere a veniturilor si de accentuare a problemelor financiare. Adica exact ce se intampla azi cu majoritatea statelor „capitaliste”.

Timp de decenii s-a creat acest cerc vicios, americanii si occidentalii au trait pe datorie iar acum se trezesc ca de fapt au probleme uriase pe cand tari precum China, Rusia, etc. care ofereau locuitorilor lor un nivel de trai modest, incep sa prospere.

De ce prospera China?

Pentru un om de rand e greu de inteles de ce toata lumea e cu ochii pe China cand in China exista sute de milioane de oameni care traiesc cu niste salarii, care, in Occident sunt considerate de mizerie?

Raspunul nu este foarte simplu, insa pe scurt, China nu s-a preocupat de cresterea artificiala a nivelului de trai asa cum au facut SUA si statele europene. China a doptat politica pasilor marunti. Guvernantii chinezi nu au fost presati de politici electorale si au avut la dispozitie o economie planificata si au beneficiat de continuitate (deh, avantajele unui sistem de mana forte). Asa se face ca, desi in China un om de rand traieste mai rau decat corespondentul sau din Europa, economia chineza e mult mai puternica decat a oricarui stat european.

E ca atunci cand un om gras poate parea mai puternic in comparatie cu un om normal, dar in realitate omul gras poate sa fie plin de ciroza si alte boli grave si atunci parca e mai bine sa fii sanatos si slab decat gras si bolnav. Cam asa sta situatia si intre economiile tarilor occidentale si cele ale statelor emergente.

Astfel China a reusit sa atraga investitori straini, sa ofere mana de lucru ieftina, sa desfasoare activitati economice de stat care i-au adus venituri uriase care ii permit azi sa cumpere la propriu o serie de tari sarace din lumea a 3 a. Incet incet a reusit sa creasca si nivelul de trai al populatiei. Chiar daca sunt inca multe milioane de saraci, in China sunt si multe milioane de oameni cu salarii occidentale. Sunt mult mai multi chinezi care castiga lunar echivalentul a cateva mii de euro, decat romani, greci, olandezi, belgieni, etc. de exemplu.

Un laureat al premiului Nobel a calculat ca in jurul anului 2040, un chinez de rand va castiga mult mai mult decat un american de rand!

Si chinezii isi doresc asadar cresterea nivelului de trai dar fac asta proportional cu performantele economiei, pe cand SUA si Occidentul s-au indatorat pentru un nivel de trai ridicat. Adica au generat o falsa impresie de prosperitate.

China este doar reprezentantul cel mai de seama al tarilor emergente, insa in spatele ei vin alte tari care au procedat similar, asanumitele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud). Tari care au pus accentul pe o dezvoltare naturala si sanatoasa a economiei si nu pe credite si pe tiparit valuta fara acoperire. Modelul BRICS pare a fi modelul castigator pe cand statul social si modelul american-occidental tocmai isi dau ultima suflare.

Aceasta schimbare a polilor economici nu are cum sa nu rastoarne si situatia geo-politica a planetei. Niciun imperiu nu a fost vesnic, toate marile puteri din istorie au avut un inceput, o perioada de glorie si un apus. Pentru SUA perioada de glorie pare sa fi trecut.

Atat blocul comunist cat si cel capitalist-occidental, care au tinut capul de afis al razboiului rece, par sa se fi canibalizat fiecare de la sine. SUA nu au reusit sa stabilizeze situatiile din Irak si Afganistan asa cum obisnuiau sa o faca pe vremuri, costurile acestor razboaie s-au dovedit a fi prea mari si suprapuse peste criza economica au dus la decizia retragerii din Irak si la urmarirea unui calendar de retragere din Afganistan.

Dincolo de criza economica, Occidentul este lovit de o alta, mai putin vizibila, dar mult mai cumplita: criza demografica.

Populatia occidentala este imbatranita, vesticii nu mai fac copii iar golul demografic este umplut de imigrantii africani si asiatici. Franta deja a ajuns la o populatie de 20% musulmani iar dupa unii specialisti, fenomenul este ireversibil. Cauzele declinului demografic sunt multe si complexe insa in principal stilul de viata si pierderea valorilor traditionale sunt responsabile pentru depopularea statelor europene de prorpiile popoare si inlocuirea treptata a acestora de catre imigranti non-europeni.

Pe acest fond, cei mai multi analisti politici sunt de acord ca in urmatoarele 2-3 decenii China va lua locul SUA de vioara intai si jandarm mondial, in timp ce tarile emergente ca Brazilia, Rusia sau India, vor fi puteri regionale in sfera lor de influenta. Probabil sistemul depasit al razboiului rece cu 2 mari puteri, va fi inlocuit de un sistem multi-polar cu mai multe puteri care isi vor imparti intre ele continentele.

Daca aceste scenarii se vor adeveri, Romania va fi prinsa din nou pe picior gresit, fiind iarasi in tabara perdanta si va fi nevoita sa treaca prin alta tranzitie si alta perioada de integrare. Cum si unde ne vom mai integra in viitor, ramane de vazut….

Distribuie articolul sa rada si prietenii tai!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.