Cum aratau dacii?

Este o intrebare care a iscat multe controverse si a infierbantat multe minti de-a lungul vremii. Insa in lumina cercetarilor de pana acum, ne putem face o imagine partiala despre cum aratau dacii, aspectul fizic al celor pe care ne place sa-i consideram stramosii nostri.

Asadar cum aratau dacii? Semanau cu noi, erau mai blonzi, mai bruneti, mai scunzi, mai inalti?

Informatiile despre aspectul fizic al geto-dacilor sunt culese in mod indirect din descrierile care vizeaza populatiile inconjuratoare si inrudite si doar intr-o mica masura din materialul antropologic descoperit de arheologi.

Acest fapt se datoreaza urmatoarelor motive: dacii apar prea putin in izvoarele antice si niciunul din aceste izvoare, cunoscute pana azi, nu vorbeste despre aspectul lor fizic, spre deosebire de relatarile despre celti, germanici si chiar traci, iar al doilea mare impediment al unui astfel de demers il constituie religia geto-daca ce impunea incinerarea defunctului, facand aproape imposibila studierea ramasitelor pamantesti ale stramosilor daci.

Reprezentarile de pe columna lui Traian ni-i arata robusti, bine legati, cu trasaturi tipic europene, cu puternice accente nordice.

E foarte probabil ca aceste imagini sa fie unele standardizate, reprezentari tipice ale perceptiei romane a barbarului nordic dar chiar si asa ele reprezinta indicii pe care nu le putem ignora intr-un astfel de demers.

In aceiasi termeni ii descriau romanii pe germanici si celti, ca fiind blonzi, inalti si cu un fizic puternic. Descrierile se potrivesc si azi pentru locuitorii de origine germanica ai peninsulei scandinave, suedezi, norvegieni, precum si danezilor si intr-o proportie mai mica englezilor.

Despre celti autorii antici precizeaza ca sunt roscati, in ziua de azi Irlanda este tara cu cel mai mare procent de roscati din lume, ceea ce inseamna ca dincolo de exagerarile anticilor aceste descrieri au totusi o importanta doza de adevar istoric.

Dar sa ne apropiem de spatiul tracic si sa aflam cum ii vedeau autorii antici pe locuitorii sai.

„Oamenii isi imagineaza zeii dupa propria lor imagine, zeii etiopienilor sunt negrii cu nasul turtit, iar cei ai tracilor sunt roscatii cu ochii albastri”, scria poetul si filosoful grec Xenophanes acum aproape 2500 de ani.

Diodor din Sicilia ii descrie ca avand pielea „umeda si foarte alba”, Plutarch noteaza ca razboinicii traci sunt „foarte inalti” si alte surse continua in aceeasi nota, portretizandu-i pe traci ca un popor apartinand tipului nordic.

In epoca romana multi traci romanizati din Balcani sunt descrisi in maniere asemanatoare, de exemplu despre Maximin Tracul, imparat roman, aflam ca avea o statura impresionanta.

Arheologia bulgara nuanteaza insa lucrurile afirmand ca din masuratorile antropologice ale scheletelor descoperite in Bulgaria si datate in Epoca Bronzului si a Fierului, reiese ca tracii nu erau chiar atat de „nordici” pe cat ii descriu autorii antici ci printre ei se gaseau si destui indivizi apartinand tipului mediteranean si dinaric.

Cu siguranta tracul „inalt si roscat” era doar un stereotip al greco-romanilor, asa cum azi exista stereotipul „rusului blond”, „grecului brunet” si asa mai departe.

Este asadar exagerat sa credem ca toti tracii aratau ca in descrierile stereotipice ale grecilor antici dar e clar ca procentul de blonzi si de roscati in populatiile vechi-balcanice, era mult mai mare decat procentul de azi.

Chiar si azi, albanezii (popor considerat de obarsie traco-ilira) au un procent mare de blonzi si roscati, pentru latitudinea la care se afla, mai ales in randul copiilor (genele pentru par blond si roscat fiind recesive, in multe cazuri indivizii sunt blonzi/roscati in copilarie si sateni la maturitate).

Blonzii si roscatii, mult mai numerosi in antichitate decat azi

Pentru antropologi nu este niciun secret ca in Europa numarul blonzilor si roscatilor scade continuu, pana la disparitia totala. Insa cu cat ne intoarcem in timp, cu atat procentul este mai mare.

Acest lucru se datoreaza in primul rand unui fenomen important petrecut acum mai bine de 4000 de ani: marea migratie indo-europeana, un tavalug care a distrus vechile civilizatii neolitice de la Atlantic pana la poalele muntilor Himalaya.

Indo-europenii veneau din stepele dintre Marea Neagra si Marea Caspica si erau principalii purtatori ai tipului rasial nordic. Tip atestat atat in legendele din epoca Bronzului (Iliada, epopeiile indiene, textele vedice, etc.) cat si arheologic (vezi de ex. mumiile naturale din desertul Taklamakan din estul Chinei).

In zonele Europei centrale si de nord, indo-europenii au gasit o populatie locala neolitica firava si putin numeroasa, datorita conditiilor aspre de clima, pe cand in zonele mediteraneene, precum si in zonele din Orientul Mijlociu si India, au gasit o populatie locala numeroasa, ajutata de clima blanda care permitea sustinerea unor comunitati numeroase.

De aceea tipul indo-european s-a pastrat mai bine in antichitate in Europa centrala si nordica, iar in zonele mediteraneene si asiatice si-au impus mai mult limba si cultura si mai putin genele.

Fetita de 11 ani din Grecia Antica, sec. IV i. Hs. (reconstructie fidela dupa schelet):

Astfel, in Grecia Antica, in epoca clasica, blonzii formau in jur de 30% din populatie iar cu cat urcam mai la nord de Mediterana, cu atat procentul crestea mai mult.

Chiar si azi zona Scandinava detine un procent majoritar de blonzi, mergand pana la 80-90% in unele zone.

Antropologul american J. L. Angel a calculat ca in Grecia Antica 27% din populatie apartinea tipului Nordic. Acest procent a scazut constant de-a lungul istoriei prin amestecurile de populatie, genele pentru par blond/roscat fiind recesive pe cand cele pentru par inchis la culoare fiind dominante.

Fenomenul s-a intamplat la scara europeana, pe masura ce valuri valuri de migratori si nou-veniti s-au amestecat, europenii blonzi au devenit din ce in ce mai putini.

Fenomenul a fost mai evident in regiunile sudice, unde populatia era mai numeroasa si mai eterogena si mai lent in zonele nordice unde populatia era mai rara si mai omogena din punct de vedere genetic.

In concluzie, dacii se incadrau in trendul european al timpului. Acest fapt este recunoscut azi si de istoricii români:

„tot ce era la periferia nordică a zonei mediteraneene arăta blond. Există, într-adevăr, informaţii că tracii ar fi fost blonzi” (Alexandru Vulpe, directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”)

„Nu prea ştim cum arătau, destul de deschişi la culoare, precum albanezii.” (Neagu Djuvara, despre daci)

Dacul statistic era asadar mai blond si mai roscat decat romanul statistic de azi.

Insa nu si mai inalt, se estimeaza ca inaltimea medie a dacilor era in jur de 1.65 – 1,70, ceva mai mult decat media din zonele Mediteraneene (1,50-1,60), eventualele descoperiri arheologice viitoare vor putea aduce mai multa lumina sub acest aspect.

Inaltimea medie in Europa a crescut mult dupa epoca industriala datorita alimentatiei si noului mod de viata.

De ce romanul statistic nu prea seamana cu dacul statistic, este un subiect pe care il vom aborda intr-un articol viitor.

Distribuie articolul sa rada si prietenii tai!

Comments
  1. Cornel Răspunde
    • alex Răspunde
  2. Florin Croitoru Răspunde
  3. gemaru aurelia ica Răspunde
    • alex Răspunde
  4. Sorin Răspunde

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.