Minciuni pioase ale stiintei
Sintagma de minciuni pioase a fost consacrata in mediul academic occidental pentru a desemna diverse neadevaruri raspandite de clerici, in special cei catolici, pentru a impulsiona pelerinajele si a profita de credulitatea oamenilor simpli. In aceasta categorie poate intra fenomenul indulgentelor papale, canonizarile contra-cost, venerarea unor moaste false, raspandirea unor miracole false, etc.
Dar iata ca si stiinta are propriile minciuni pioase, propriile mituri care s-au raspandit in randul publicului larg. Iata mai jos cateva dintre cele mai comune mituri stiintifice:
Nu ne folosim decat 10% din capacitatea creierului
Acest mit a fost creat si raspandit (probabil cu sinceritate si fara intentii ascunse) la inceputul sec. XX de psihologul american William James, insa a fost demontat la jumatatea anilor `90 de cercetari aprofundate sustinute de mijloacele stiintei moderne.
Mitul a fost foarte popular in primul rand pentru ca dadea sperante omenirii ca multe din raspunsurile noastre se afla in 90% din capacitatea noastra intelectuala pe care acum nu o folosim dar am putea s-o activam cumva (conform acestui mit).
Omul se trage din maimuta
Cu siguranta cel mai cunoscut si raspandit mit stiintific in randul publicului larg. Aflam ca ne tragem din maimuta din clasele primare si am ramas toata viata cu aceasta impresie. In ultimii ani insa, cercetatorii au devenit ceva mai nuantati.
Spre deosebire de inaintasii lor, antropologii de azi sustin ca atat oamenii cat si maimutele, descind dintr-un stramos comun si nu primii din ultimele, cum se credea pana acum.
Este doar unul din multele mituri care au insotit teoria evolutionista.
Archeopteryx, prima pasare evoluata din reptile
Un alt mit al evolutiei, demontat recent. Probabil mai tineti minte plansele de la orele de biologie din liceu in care era prezentata o creatura ciudata care ar fi fost prima pasare evoluata din reptile, acum multe milioane de ani.
Studiile recente au aratat insa ca archeopteryx-ul nu era o pasare ci o specie de dinozaur pitic, si mai mult decat atat, si alte specii de dinozauri ar fi fost acoperiti cu pene si ar fi aratat deci complet altfel decat cum ii stim noi din Jurasic Park.
Organismele au evoluat unele din altele, de la simplu la complex
Asa ar parea la prima vedere dar atunci cum se explica faptul ca in timp ce unele au evoluat, altele au ramas la fel timp de milioane de ani (bacterii, ciuperci, licheni, etc.). De ce nu au simtit toate nevoia sa evolueze spre organisme mai complexe?
Sau de ce, daca broastele au evoluat din pesti, de ce mai exista pesti care impart acelasi mediu cu broastele? De ce nu au simtit si ei nevoia sa evolueze in amfibieni si sa exploreze uscatul?
In realitate exista o varietate de specii care s-au adaptat diferit la acelasi mediu, din cauza mediului au ajuns sa impartasasca o serie de similitudini, fara sa fie necesar sa evolueze unele din altele, asa cum eram invatati in clasele gimnaziale sau liceale.
Neuronii nu se regenereaza
Conform acestui mit, atunci cand neuronii incep sa moara, ei nu mai sunt inlocuiti de noi neuroni, spre deosebire de alte celule ale organismului. In realitate s-a dovedit ca nu este adevarat.
Cristofor Columb a descoperit America
In realitate vikingii ajunsesera pe coastele Canadei de azi cu 4-5 secole inaintea lui Columb iar cu mult inaintea lor, stramosii amer-indienilor colonizasera acest continent. Lumea Noua, nu era chiar atat de noua…
Creierul are culoarea cenusie
Este un alt mit foarte raspandit legat de creierul uman. Acest mit se datoreaza in principal termenului de „materie cenusie” care este intr-adevar o importanta componenta a creierului nostru insa nu este singura. In afara de ea creierul mai contine si materie alba, portiuni negre pigmentate de melamina (la fel ca parul sau pielea) si vase de sange, zone intens vascularizate ce confera o culoare rosiatica, etc.
Creierul conservat in formol capata intr-adevar culoarea cenusie dar asta datorita unor reactii chimice provocate de conservant.
Fulgerul nu loveste de doua ori in acelasi loc
In realitate loveste 🙂 . Punctele cele mai inalte sunt predispuse la fulgere si sunt lovite de mai multe ori in cursul unui an sau chiar in timpul aceleiasi furtuni. Sa ne gandim doar la paratrasnetele de pe cladirile inalte, de cate ori nu sunt lovite de fulger.
Asa ca daca ati fost lovit de fulger si ati avut norocul sa scapati cu viata, nu va amagiti cu ideea ca nu puteti fi lovit din nou :).
Concluzie: stiinta nu este absoluta, nu detine si nu ofera toate raspunsurile. Multa vreme omenirea a trait cu impresia unor descoperiri stiintifice care in realitate s-au dovedit gresite. Sa ne gandim doar la oamenii de stiinta din antichitate si evul mediu, multi dintre ei credeau ca pamantul este plat sau ca se sprijina pe o uriasa broasca testoasa sau ca se invarte in jurul soarelui sau la medicii medievali care incercau sa trateze ciuma cu retete absolut ridicole. Si atatea alte exemple.
Oare in anumite arii ale stiintei moderne nu ne comportam la fel ca acei oameni de stiinta din trecut care s-au inselat de atatea ori? Cu siguranta ca da iar mai sus sunt doar cateva exemple de conceptii asupra carora oamenii de stiinta au trebuit sa revina si asta pe parcursul vietii noastre.
Asadar sa nu ne pripim cu concluziile cand auzim tot felul de descoperiri senzationale, epocale, mirobolante. Istoria s-a repetat de multe ori si adesea marile descoperiri s-au dovedit in final a fi mai mici sau chiar foarte vechi (ca descoperirea Americii de exemplu), vorba poetului national, „ce-un secol ne zice ceilalti o dezic„.
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
