Psihologia Minciunii
De ce mint oamenii? Care sunt cauzele minciunii si ce se ascunde in spatele ei? Cu siguranta ne-am lovit cu totii de minciuni, fie ale altora, fie ale noastre.
Probabil ca nu exista om pe planeta care sa nu fi mintit la un momentdat si nu ma refer aici la mici glume nevinovate.
Pentru a intelege mai bine fenomenul si pentru a ne da seama mai usor cand suntem mintiti, este nevoie sa cunoastem psihologia minciunii, motivele care se ascund in spatele unor minciuni si astfel vom putea aprecia mai bine cand un individ are tendinta sa ne minta, in functie de mentalitatea sa si de situatia in care se afla.
Cauzele minciunilor sunt mai complexe de cat ar putea sa para la prima vedere, profesorul doctor John J. Busak , directorul centrului de Neuropsihiatrie din New Delhi, India, a identificat inclusiv cauze genetice ale predispozitiei spre minciuna la anumiti indivizi. Dar nu genetica poarta cea mai mare responsabilitatea ci mediul in care a crescut si s-a format acel individ, normele morale pe care si le-a insusit, pe scurt, comportamentul dobandit.
Scopurile care se urmaresc a fi atinse prin minciuni sunt multiple insa in majoritatea caurilor se reduc la 3 mari categorii:
Frica
De multe ori se minte din frica, de teama unor consecinte. Cu totii am mintit din frica, mai ales in perioada copilariei cand ascundeam de parinti anumite nazbatii de teama unor consecinte dureroase 🙂 .
Adica am preferat sa spunem o minciuna decat sa spunem adevarul si sa fim pedepsiti.
Insa aceast mecanism al salvarii prin minciuna nu dispare odata cu perioada copilariei ci evolueaza si devine tot mai sofisticat.
De aici putem trage concluzia ca oamenii fricosi sau asupra carora apasa niste responsabilitati foarte mari, vor fi mai predispusi spre minciuna.
La randul ei teama are multe forme: teama de o pedeapsa corporala, pedeapsa legala sau pe linia carierei dar si teama de a fi respins, teama de a-si pierde persoana iubita, teama e a-si pierde imaginea in societatea, etc. sunt tot atatea motive care se pot ascunde in spatele unei minciuni.
Minciuna ca arma
Dincolo de teama, oamenii mai folosesc minciuna si pentru a-si lovi adversarii. Vorbim aici in special despre denigrare. Raspandirea unor minciuni despre un adversar politic sau un rival in afaceri, este un fenomen atat de cunoscut in viata de zi cu zi incat nici nu merita sa mai intram in detalii.
Propaganda politica sau de razboi au inteles foarte bine importanta acestei arme si au preluat-o si folosit-o la cel mai inalt nivel.
Au existat si exista regimuri totalitare, culte si secte care s-au folosit de arma numita minciuna pentru a-si construi o imagine si pentru a-si convinge „supusii” sa le urmeze.
Mai tineti minte dictonul biblic „cunoasteti Adevarul si Adevarul va va face liberi”? Asa se intampla adesea cu aceste ideologii care odata ce sunt demascate intreaga lor constructie utopica se prabuseste ca un castel de nisip. Pentru ele minciuna este vitala…
Lauda de sine
Desi pare banala este una dintre cele mai grave forme de minciuna pentru ca se apropie cel mai mult de patologie.
Subconstientul indivizilor care mint pentru a-si construi in ochii altora o imagine pozitiva dar falsa, functioneaza pe principiul „nu iti spun o minciuna, iti spun o realitate viitoare”.
Pentru ei, minciunile pe care le spun sunt de fapt nazuintele si visurile lor pentru viitor.
Nu am auzit oare indivizi care au, sa zicem, o pregatire profesionala modesta dar care se considera mari specialisti in diverse domenii, isi dau aere de savanti si au pretentii de superioritate, isi exagereaza meritele si mint cu nonsalanta relatand deformat anumite episoade din viata lor? Cu siguranta am intalnit cu totii astfel de oameni.
Ei nu sunt multumiti cu actualul statut pe care il au, considera ca merita mai mult si uneori ajung sa nu mai aiba contact cu realitatea, sa traiasca intr-o lume de vis si sa-si creada propriile minciuni. De aceeasi spuneam ca aceasta forma a minciunii este printre cele mai periculoase, adesea este specifica persoanelor bolnave de schizofrenie.
Acestea sunt principalele cauze ale minciunii insa nu sunt singure, se mai poate vorbi si de mintitul din obisnuinta (persoane foarte glumete, catalogate drept neserioase, cu un spirit ludic exacerbat, in general oameni flecari si zeflemitori care au tendinta sa minta ori de cate ori se angajata intr-o conversatie), din curtoazie („vai ce bine iti vine rochia asta”, aiurea, a zis-o doar ca sa te simti bine 🙂 ), si alte forme ale minciunii care insa sunt mai putin grave decat cele din categoriile prezentate mai sus.
In functie de situatia in care se afla o persoana la un momentdat, de statut si de mentalitale, putem anticipa daca respectiva persoana e predispusa la mintit, este o persoana serioasa, sau chiar putem citi adevarul printre randuri.
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
Frumos articolul, felicitari . Am gasit si intr-un studiu niste lucruri interesante despre minciuni:
60% dintre oameni mint in timpul unei conversatii de 10 minute .
Un om obisnuit minte de 2 sau 3 ori in timpul acelor 10 minute .
Femeile si barbatii mint intr-un numar egal de ori . Doar ca mint in legatura cu lucruri diferite.
Femeile mint de obicei ca sa-i faca pe altii sa se simta bine
Barbatii mint de obicei ca sa se simta ei bine
Interesant si totodata amuzant articolul.
Psihologia nu este si nu poate fi o stiinta exacta avand in vedere ca se ocupa cu studiul psihicului uman. Normele dupa care catalogheaza sunt invechite chiar daca unele manifestari ale psihicului au ramas neschimbate.
Psihologia poate fi comparata cu studiul literar, mai exact cu critica literara. Nu produce mai nimic dar are tot timpul sa-si dea cu parerea neputand fi vorba de nici un fel de obiectivism atata timp cat totul este privit, analizat si interpretat de mintea umana. Chiar cel care a dat legi psihologice ar fi putut fi „schizofrenic”.
Ce este obiectivismul si ce este subiectivismul?
Poti spune ca esti obiectiv in propriul subiectivism sau viceversa?
Un cerc vicios in care gura arareori ajunge sa-si muste propria coada.
Intelepti ai timpurilor noastre care nu-si pot egala nici macar predecesorii veacurilor trecute. Dureros mai ales faptul ca lumea a ajuns foarte „Credincioasa chiar in Necredinta!”
Nu a spus nimeni ca psihologia este stiinta exacta, dimpotriva, se bazeaza foarte mult pe empirism, pe observare, nimeni nu are pretentia unor verdicte care sa se potriveasca 100% , e de ajuns sa se potriveasca intr-o serie de cazuri pentru a face legatura dintre un anumit comportament si o anumita cauza. Referitor la articol cred ca e destul de pertinent iar exemplele din el sunt atat de familiare fiecaruia dintre noi incat zau ca as crede ca vrei sa cauti nod in papura 🙂
Consider ca este foarte real si corect ceea ce ati scris aici in cateva randuri. Nu cred ca oamenii au nevoie de teorii si modele elaborate de psihologie ca sa ajunga sa se cunoasca pe ei si sa stie cum sa se comporte in cele mai diverse situatii. La momentul actual societatea romaneasca este intr-o contradictie puternica (intre traditional si nou) si consecintele acesteia asupra fiecarui membru al societatii sunt devastatoare. Am ajuns la situatia in care foarte multi romani au nevoie de un teoretician al psihicului uman pentru a ajunge la cunoasterea de sine. Sper ca romanii vor gasi in ei puterea si dorinta de a se echilibra si a fi verticali.