Rezultatele finale ale recensamantului din 2011, departe de a aduce lamuriri cu 
privire la structura populatiei, nu fac decat sa adanceasca misterul si sa ridice noi semne de intrebare, atat despre realitatile demografice romanesti, cat si despre capacitatea statului de a realiza statistici.
Oficial suntem milioane in tara 20.121.641 si inca 727.500 peste hotare.
Dar aceste date vin in contradictie cu datele furnizate de ambasade si statele in care traiesc importante comunitati de romani, precum si cu logica simpla.
Astfel, cifrele furnizate de statul italian privind imigrantii vorbesc de peste 1 milion de romani doar in Italia, iar in Spania 800 000, basca alte state europene pe unde s-au mai asezat connationalii nostrii.
Cu alte cuvinte, contrar asteptarilor, romanii nu ar fi scazut dupa decembrie 1989 ci ar fi ramas cam la fel de multi. Ceea ce ar fi un adevarat miracol, unic pe planeta, in conditiile in care natalitatea a scazut dramatic in ultimii 20 de ani.
Un recensamant de tot rasul
Recenzorii au fost alesi dupa ureche, la fel si programul de lucru, o parte dintre romani au fost reticenti in a da informatiile complete, de teama unor noi impozite si de teama ca aceste date sa nu fie folosite impotriva lor (era o adevarata isterie cu CNP-urile), a iesit ceea ce era de asteptat….
Dincolo de faptul ca numarul total al populatiei a fost calculat babeste (in unele cazuri persoanele care locuiau de mult in strainatate au fost „recenzate” la vechile adrese), nici la structura etnico-religioasa lucrurile nu stau mai bine.
Este emblematic cazul comunei Crang din Teleorman cand cei 74 de locuitori care s-au declarat etnici rromi, au fost trecuti de recenzor, in mod eronat, la rubrica pentru „unguri”, pentru ca aceea era a doua rubrica dupa „romani”.
Cazul a ajuns in presa, eroarea fiind evidenta si sarind in ochi, dar cate erori similare s-au mai strecurat neobservate la nivel national, Dumnezeu cu mila….
Daca ne gandim si la cazurile in care, din erori umane, anumiti cetateni sunt declarati morti, la rezultatele unor recensaminte in care in urne apar mai multe voturi decat numarul de locuitori din localitatile respective, in care persoane decedate isi semneaza prezenta la vot. Tabloul babiloniei devine complet.
Si de ce ne-am mira cand chiar sefii de Camera din Parlament nu reusesc sa-si numere colegii…
Tot conform datelor oficiale, doar 620 000 de cetateni romani s-au declarat 
tigani, insa numarul celor care au refuzat sa-si declare etnia trece de 1 200 000 , mai mare decat al celor care s-au declarat unguri.
Daca ne gandim ca majoritatea celor care isi ascund etnia sunt etnicii tigani, care se tem de discriminare, este foarte probabil ca in realitate cea mai numeroasa minoritate din Romania sa fie rromii/tiganii si nu ungurii, asa cum arata datele oficiale.
Si daca datele finale ale recensamantului din 2011, nu sunt exacte nici in ceea ce priveste numarul total al cetatenilor, nici in ceea ce priveste structura etnica si alte statistici demografice, pentru ce s-a mai realizat? Pentru ce s-au mai cheltuit milioane de euro?
Pentru a dovedi o data in plus incapacitatea statului roman de a se administra singur? Incapacitatea de a efectua un recensamant, operatiune care se realiza inca din antichitate?
Pana la urmatorul recensamant, poporul roman ramane, chiar si pentru cei care il conduc, o enigma si un miracol, vorba renumitului istoric Gheorghe I. Bratianu.
