Are atat de mult aur, incat, urmatoarele doua clasate, Germania si Italia, cu 3 743,7 tone, respectiv 2 702,6 tone, luate impreuna, au mai putin decat aceasta tara.
Daca nu ati ghicit deja, este vorba de Statele Unite ale Americii, tara cu cele mai mari rezerve de aur din lume. Fapt oarecum de asteptat, daca ne gandim ca aurul confera bogatie, putere economica si implicit militara.
La cat sunt estimate rezervele de aur ale SUA, care este povestea lor si unde sunt tinute, sunt intrebari al caror raspuns il veti afla din randurile de mai jos.
Rezervele de aur americane sunt estimate la ametitoarea cifra de 8 965,6 tone, ocupand un incontestabil loc 1 in top.
De unde provine aurul americanilor?
Desi istoria mineritului in SUA este una recenta (aproximativ 200 de ani, de la inceputul sec. XIX), zacamintele aurifere din California, Nevada si alte state americane, au oferit o sursa constanta de aur catre Rezerva Federala, aur care, prin politicile duse de statul american, foarte greu si foarte putin a putut parasi tara.
In prezent industria miniera americana produce anual in jur de 250 tone de aur, majoritatea provenind de la minele din Nevada.
Mai mult, statul a cumparat masiv aur de la populatie in perioada interbelica.
In 1933, in plina recesiune economica, presedintele de atunci al SUA, Franklin D. Roosevelt, a dat un Ordin Executiv prin care se interzicea persoanelor fizice sa detina monede si lingouri de aur, obligandu-i practic pe americani sa isi vanda aurul catre stat.
A fost una din masurile dure luate in cadrul programului New Deal, menit sa scoata America din Criza anilor `30.
Aceasta masura avea rolul de a intari economia SUA (in timpuri de criza aurul ramane singura investitie solida) si increderea in capacitatea statului de a-si onora datoriile, garantandu-le cu aur.
In anii `80, in timpul unei alte crize economice, SUA a dus din nou o politica agresiva de cumparare a metalului galben de pe piata, sporindu-si considerabil rezerva nationala.
Unde se afla aceasta uriasa rezerva?
In scurt timp, Rezerva Federala s-a confruntat cu o problema: unde sa 
depoziteze atata aur, astfel incat sa fie in siguranta.
Solutia a oferit-o armata SUA: o fortarata militara din statul Kentucky, Fort Knox, cu terenul adiacent, a devenit depozit pentru majoritatea tonele de aur american (alte baze ultra-pazite si depozitare de aur fiind Denver Mint, Philadelphia Mint, West Point etc.).
Se estimeaza ca la Fort Knox se afla depozitat 3% din cantitatea de aur exploatata de omenire in intreaga ei existenta!
Tot aici s-au pastrat in al Doilea Razboi Mondial si o parte din tezaurele unor tari europene, cum ar fi documente medievale din Anglia sau bijuterii regale, precum coroana Sf. Stefan al Ungariei.
Fortareata beneficiaza de o paza pe masura: 30 000 de soldati stationeaza permanent in zona, grupati intr-o unitate aeriana dotata cu elicoptere Apache, o divizie de tancuri si cateva batalioane de infanterie.
Un sistem complicat de alarme cu infra-rosu, camere de luat vederi si zone de camp minat, intregesc masurile de securitate din jurul bazei speciale.
Optiunea americanilor de a-si pastra aurul sub paza militara, contrasteaza puternic cu decizia Romaniei de a-si pastra o cantitate insemnata de aur in banci straine (in special in Elvetia), suportand costuri uriase de depozitare.
Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, a oferit o explicatie pe cat de naucitoare, pe atat de lipsita de logica si credibilitate (dar cine suntem noi sa o comentam?): „Aurul e valoros doar atunci cand nu il pastrezi la tine”, vrand astfel sa spuna ca il tinem in banci straine tocmai pentru a fi la vedere si a le arata astfel investitorilor straini ca el exista.
O explicatie care nu scuza in niciun fel faptul ca BNR iese pe minus si pierde bani cu depozitarea lui (bancile straine cer comisioane grase pentru ca iti pastreaza si pazesc aurul) in strainatate, sau tocmai asta e si scopul unei astfel de decizii?
Ori americanii sunt niste retrograzi incompetenti si ar trebui sa ia lectii de economie de la guvernatorul BNR, sa ii invete cum trebuie pastrat aurul unei tari, ori….
Dar sa trecem peste…
Cine mai are aur mult in lumea asta?
Germania, cu 3 743,7 ocupa locul 2 in topul tarilor cu cele mai mari depozite de aur, utmata de Italia cu 3 743,7 tone, respectiv 2 702,6 tone, lista continua apoi cu:
Franta, peste 2 400 tone aur,
China, cu 1 054 tone (China este un mare producator si in acelasi timp importator de aur),
Elvetia, 1040 tone aur,
Rusia cu 976,9 tone (de asemeni mare producator si importator in acelasi timp),
Japonia, peste 760 de tone,
Olanda, cu 612,5 tone,
India, cu peste 550 de tone, si asa mai departe.
Ca o comparatie, Romania avea in 2013, o rezerva de aur de 103,7 tone (un 
onorabil loc 35 in lume), o parte depozitata in banci din afara tarii, cum spuneam mai sus.
Rezervele de aur ale unei tari constituie bogatia intrinseca a acelei natiuni si tocmai de aceea are o mare relevanta in perioade de criza sau de razboi, asa cum o arata si memorandumul secret, din 1939, a Sefului Statului Major britanic, la inceputul celei de a doua mari conflagratii mondial, ce viza operatiuni menite sa asigure punerea la adapost a aurului Belgiei si Olandei, de invadatorul german (operatiune esuata, Germania punand mana pe aurul celor doua state in 1941)…
In timp ce mari producatori de aur precum SUA, Rusia sau China, sunt si mari cumparatori de aur, statul roman se multumeste cu procente infime (acelasi Mugur Isarescu ne spunea ca 6% aur ce ar reveni BNR, este foarte mult!) propuse de investitorii straini interesati de demararea unor proiecte miniere in tara (vezi Rosia Montana), o alta decizie, la fel de neinteles ca si decizia BNR de a-si tine aurul pe bani grei, in bancile altora.
