Canada, a anuntat joi, 29 martie, prin vocea ministrului sau de finante, ca va scoate din circulatie moneda de 1 penny. Desi oficial, cea mai mica valoare denominala a dolarului canadian se numeste 1 cent, dupa modelul dolarului american, denumirea populara este aceea de „penny”, dupa modelul britanic al subdiviziunuilor lirei, ramasita a trecutului colonial al Canadei, nehotarata, intre SUA si UK.
Motivul pentru care Canada a luat aceasta decizie este unul banal si inedit in egala masura:
Pentru a produce o moneda de 1 cent/1 penny, statul cheltuie 1,5 centi / penny. Adica valoarea denominala nu acopere costurile de material si de productie. Adica nici sa faci bani cu ciocanul nu mai este rentabil :).
Lasand gluma la oparte, acest fenomen surprinde devalorizarea in timp a dolarului canadian si probabil este un pas inainte spre disparitia totala a banilor in forma lor fizica. Deja nu mai este un secret pentru nimeni ca exista mai multi bani pe hartie decat in masa monetara reala.
Dolarul canadian a fost emis pentru prima data in 1858 si in prezent are 7 tipuri de moneda (1 cent/1 penny, 5 centi, 10 centi, 25 centi, 50 centi, 1 dolari si 2 dolari) si 5 bancnote de cate 5, 10, 20, 50 si respectiv 100 dolari canadieni.
Moneda de 1 penny se preconizeaza a fi retrasa la sfarsitul acestui an (2012), pana atunci ea va circula in continuare.
Masura guvernului canadian ridica o intrebare asupra altor monede nationale similare.
Oare costurile de productie ale monedei de 1 ban sunt mai mici sau mai mari decat valoarea monedei? Daca sunt mai mari, ar trebui ca BNR sa urmeze modelul canadian? Daca da, ce consecinte ar avea o astfel de decizie?
