Criza pensiilor in Europa
Intuita inca din anii `90, ea a devenit o realitate de necontestat a zilelor 
noastre si o bomba cu ceas pregatita sa explodeze in jurul anului 2020.
Fara masuri viabile, criza economica pe care o traversam in prezent ar putea fi doar o incalzire generala pentru criza pensiilor care se prefigureaza intr-un viitor nu tocmai indepartat.
Ecuatia este relativ simpla: un numar mic de salariati trebuie sa sustina financiar un numar mare de pensionari si de someri. Oricate propuneri populiste ar face partidele de stanga, ele nu pot fenta aritmetica, 1+1 vor face tot timpul 2 si numai 2.
Cum s-a ajuns aici?
Cauzele sunt in primul rand de natura demografica iar din problema demografica decurge cea economica.
Europenii s-au obisnuit in ultimele decenii cu un nivel de trai tot mai ridicat si un stil de viata tot mai diferit fata de cel al parintilor si bunicilor lor.
Desi in natura abundenta resurselor aduce dupa sine o explozie demografica (indiferent de specie), in cazul europenilor abundenta si bunastarea au dus la o scadere fara precedent a natalitatii. Cuplurile au abandonat din ce in ce mai mult valorile familiei traditionale, si-au concentrat resursele financiare mai degraba spre vacante, lux si placeri hedoniste decat spre cresterea unui numar mai mare de copii.
Pana aici toate bune si frumoase pentru europeanul mediu numai ca in timp a venit si nota de plata: tot mai multi pensionari si tot mai putini tineri activi.
Europa a trait pe datorie
Dar aceste simptome au fost mascate de guverne prin imprumuturi. Neputand oferi salarii mai mari din veniturile generate de economie, le-au acoperit cu imprumuturi sperand ca, undeva in viitor, economia sa ajunga din urma (si chiar sa depasasca daca se poate) cheltuielile bugetare.
Consumul nu a mai putut fi sustinut prin cresterea naturala a economiei si atunci s-a trecut la imprumuturi, toata lumea mizand pe o crestere economica in viitor. Insa aceste sperante s-au dovedit a fi desarte, neavand nicio baza reala in contextul in care populatia Europei continua sa imbatraneasca.
Imprumuturile au inceput sa atarne tot mai greu de gatul economiilor europene pana cand au depasit posibilitatile de rambursare, asa a aparut panica. Creditorii nu au mai dorit sa acorde atat de usor imprumuturi, inflatia a crescut si intreaga economie, deja globalizata, a batranului continent s-a gripat.
Problemele economice au inseamnat concedieri, pierderi de joburi, deci un numar si mai mare de asistati care au apasa si mai mult pe bugetele nationale, un cerc vicios din care nu se poate iesi decat prin masuri radicale.
Europenii de toate natiile invatasera o noua sintagma: recesiunea economica.
Doctoria amara
Singurele parghii aflate la indemana guvernelor europene au ramas reducerea cheltuielilor bugetare. Povara fondurilor de pensii fiind una din principalele preocupari ale guvernantilor europeni.
Pe deoparte s-au transferat acestei fonduri in sectorul privat, iar pe de alta parte se urmareste cresterea varstei de pensionare.
Directorul general al gigantului american de pe piata asigurarilor, AIG, a sugerat ca varsta de pensionare ar trebui sa creasca la 80 de ani pentru a putea elibera economiile lumii de povara deficitelor.
Tema nu este straina nici de guvernele europene, oricat de populiste si socialiste ar fi ele, s-au lovit de realitatea dura a cifrelor.
Europenii au invatat o noua sintagma: imbatranirea activa. Un eufemism pentru munca pe branci, daca se poate pana la ultima suflare, pentru a-ti salva economia de datorii.
Astfel, Comisia Europeana a definit cresterea varstei de pensionare drept singura sansa de supravieturie a Uniunii Europene!
Guvernele tarilor membre UE par sa fi inteles mesajul si s-au conformat, in Franta varsta de pensionare a crescut de la 60 la 62 de ani, Italia la 65, Romania la 63 pentru femei si 65 pentru barbati, Grecia de la 60 la 65 (prin reforma din 2010), pana in 2014 se preconizeaza ca Germania va da tonul pentru varste si mai inaintate fiind printre primele tari care vor urca varsta de pensionare la 67 de ani etc.
In Romania
S-ar putea crede ca in Romania lucrurile nu sunt asa critice pentru ca noi am intrat mai tarziu in Uniune si nu am avut timp sa ne conectam profund la sistemul european.
In realitate Romania are cateva particularitati economice care agraveaza si mai mult criza pensiilor.
In primul rand pensiile noastre depind mult mai mult de sistemul de stat decat media din UE.
Daca in tarile occidentale o parte din povara pensiilor a fost transferata spre mediul privat prin intermediul pensiilor private, in Romania abia acum se incearca timid o astfel de masura.
O alta particularitate economica periculoasa, in cazul Romaniei, este populismul de campanie.
Practic guvernele obisnuiesc sa mituiasca anumite categorii sociale, in principal pe pensionari, adancind si mai mult deficitul bugetar prin mariri de pensii si ajutoare ce nu pot fi sustinute decat prin alte imprumuturi.
Daca lucrurile vor continua asa, pana in 2030, pensia medie in Romania va avea valoarea a 380 lei din ziua de azi!
Nu doar ca nu suntem mai feriti de criza pensiilor din Europa dar peste 20 de ani vom fi tot ultimii in ceea ce priveste pensiile la nivel european.
Nici demografia nu ne avantajaza in vreun fel, ba chiar dimpotriva. „Decretetii” din anii `60 au reprezentat o curba ascendenta in istoria demografica a patriei, insa ei nu au mai mentinut tendinta si au facut tot mai putini copii astfel ca, atunci cand vor iesi la pensie, vor lasa in urma un numar mai mic de cetateni activi care sa-i sustina financiar.
In concluzie, statul nu mai poate sustine un sistem invechit. El trebuie adaptat noilor realitati demografice si economice. Asigurarea pensiei si a unui trai decent la batranete nu mai poate fi lasata exclusiv pe seama statului ci fiecare dintre noi ar trebui sa-si puna singur problema asigurarii propriei batraneti, un fel de „scapa cine poate”.
Cam asta e modelul economic spre care ne indreptam, in lipsa unor masuri si programe viabile.
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
