Un investitor din România a reușit să finalizeze o investiție de 12,7 milioane de euro într-o facilitate modernă de reciclare a aluminiului, în ciuda refuzului bancar de a oferi finanțare. Răzvan Stan, antreprenor și fondator al companiilor ACORDO, CCAT și KVB, a explicat cum a reușit să transforme o idee în realitate, în ciuda obstacolelor legate de birocrație și lipsa de încredere a sistemului financiar în proiectele din sectorul reciclării.
Un proiect de reciclare modernă, construit cu grant european și resurse proprii
Una dintre companiile fondate de Răzvan Stan a construit la Baia Mare o fabrică modernă de reciclare a aluminiului, care va procesa materii prime folosite în industria auto și aerospațială. Această infrastructură va folosi senzori, coduri QR și inteligență artificială pentru a urmări traseul materiei prime. „Acum cinci ani am identificat o oportunitate de afaceri în județul Maramureș, în Baia Mare, unde există o companie care probabil este cel mai mare generator de deșeuri din aluminiu din Europa. Le-am propus un model de brokeraj al deșeurilor, în sensul că ne-am ocupat de toată trasabilitatea, am luat deșeurile de la ei, le-am dus la reciclatori din România și Ungaria și le-am livrat o materie primă secundară curată, pe care să o reutilizeze în procesul lor industrial”, a povestit Răzvan Stan.
Însă, în România, pentru un asemenea demers nu este suficientă o idee bună, ci elementul fundamental ține de capacitatea antreprenorului de a trece peste tot felul de provocări legate de birocrația excesivă sau de particularitățile economiei autohtone. De exemplu, fondurile europene pot porni investiții greu de susținut din resurse proprii, însă grantul nu înlocuiește contribuția companiei și nici accesul la credit. „Noi am avut un grant de 8,2 milioane de euro și am mai investit undeva la 4,5 milioane de euro. Din păcate, băncile au fost extrem de reticente din două puncte de vedere. Unul dintre ele a fost faptul că domeniul reciclării este un domeniu de risc pentru bănci, pentru că economia paralelă sau economia subterană este cea care primează în zona reciclării și a colectării. Iar al doilea impediment a fost faptul că mai erau undeva la 10 sau 11 luni și PNRR-ul trebuia să se închidă. Băncile nu ne-au dat credit, ne-au spus că nu se finalizează niciodată proiectul. Proiectul este finalizat”, a spus Răzvan Stan.
Pentru companii, timpul consumat în relația cu numeroasele instituțiile înseamnă costuri, nesiguranță și presiune asupra echipei. „Ce a fost greu la acest proiect a fost zona de suprareglementare. În momentul în care am anunțat demararea acestui proiect, au început să curgă reclamațiile. Avem reclamații pornind de la Direcția de Mediu până la DIICOT și nu este o glumă. Cred că am livrat până acum undeva la vreo 20.000 de file printate, ștampilate”, a precizat antreprenorul. Partea bună este că, după obstacolele întâlnite în timpul construcției și al autorizării, transformarea tehnologiei și a capitalului investit într-o producție care să-și găsească locul pe piață pare acum o etapă ușor de gestionat.
Cristina R.
