În noaptea de 15 mai 1854, o ploaie de primăvară transformată în potop a inundat un han din Șerbănești, punând în pericol viața unui nou-născut: viitorul inginer Anghel Saligny. Copilul a fost scos în ultima clipă, când apa ridicase deja pătuțul de pe podea. În noaptea aceea, apa a intrat în odaie și a ridicat pătuțul de pe podea. Copilul a fost scos în ultima clipă.
Un copil al potopului, un om al podurilor
Documentele păstrate în arhive arată un catalog plin de corigențe pentru un copil din Focșani, evaluat superficial de sistemul educațional al vremii. Nu era nicio casă de familie și niciun oraș. Era un han de la marginea drumului, în calea unei ploi de primăvară care se transformase în potop, iar nou-născutul avea să devină omul care a aruncat poduri peste exact aceleași ape. Lăsând la o parte Podul de la Cernavodă și a primit premierele mondiale în beton armat, biografia lui Anghel Saligny este marcată de un paradox profund: un elev evaluat cu note de 6 și 7 a devenit cel mai mare constructor al României, în timp ce casa în care s-a născut avea să fie ștearsă de pe fața pământului de regimul comunist.
Părinții erau așteptați la Focșani. Autoritățile îi invitaseră la deschiderea unui pension destinat instruirii copiilor — o ocazie civică obișnuită, într-un oraș care își construia instituțiile. Drumul s-a oprit însă la Șerbănești, în fostul județ Tecuci, azi Galați. Ploaia torențială i-a obligat să se adăpostească într-un han. Acolo s-a născut Anghel Saligny.
Istoricul Florin Dîrdală povestește ce s-a întâmplat în noaptea aceea:
„Se zice că în noaptea petrecută la han, apele Siretului au crescut aşa de mult, încât au intrat până în odaia micuțului și au luat pătuțul acestuia pe sus, fiind salvat în ultima clipă.”
Detaliul merită reținut, pentru că se va întoarce mai târziu: râul care era să-l ia cu el se numea Siret.
Actele îl consemnează altfel decât îl știe posteritatea. Documentele aflate la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale arată că, în registrul de botezați al bisericii romano-catolice din Focșani pe anul 1854, apare cu numele de botez Leon Anghelus de Saligny. Tatăl: Alfred de Saligny. Mama: Maria Zorska.
Formarea lui se leagă însă de Focșani, unde a fost educat și crescut, în mahalaua „Săpunaru”. Acolo își va face familia rostul pentru un deceniu și jumătate.
Hanul nașterii nu mai există. A fost demolat în 1966 — iar felul în care s-a întâmplat este documentat, act cu act.
Prof. dr. Ion Cioroiu și dr. Adrian Pohrib s-au documentat în legătură cu acest aspect și au aflat lucruri interesante, conform Adevărul:
„La Serviciul Județean al Arhivelor Naționale a fost descoperit un dosar care cuprinde o serie de documente, majoritatea din anul 1966, referitoare la demolarea unui imobil. Era casa în care s-a născut Anghel pe 15 mai 1854 (stil vechi), în sat Şerbăneşti, azi cuprins în Lieşti, unde tatăl și mama însărcinată au fost surprinși de potopul unei ploi torențiale. Modestă, aproape precum staulul în care s-a născut Iisus, căsuța din paiantă (lut pe furci), construită în 1853, cuprindea numai două odăi de 179 mp, un chiler și o magazie. Casa „acoperită cu tablă neagră, cu șarpantă din lemn, tavan din scândură, podele din lut”, cu prispă joasă spre șosea, cu stâlpi din lemn era aşezată în centrul Lieștiului, la DN 25, aproape de biserică. Naționalizată în 1948 de la Dumitru Secan, locuită apoi de chiriași, s-a părăginit. Autoritățile au decis demolarea ei și, foarte rapid, pe 4 august 1966 ea era deja demolată, cu tot cu istoria sa, deasupra construindu-se în loc poșta, devenită apoi frizerie, croitorie etc.; recent, magazin.”
De la construcție, în 1853, până la demolare, în 1966: 113 ani. La începutul acestei luni s-au împlinit șase decenii de la data la care buldozerele au încheiat socoteala.
În dosar s-au mai găsit trei fotografii ale casei, făcute cu puțin timp înainte de demolare. Pe spatele uneia, cineva scrisese cu cerneală albastră că acolo s-a născut „marele geniu al ingineriei românești.”
Cineva știa, așadar. Demolarea a mers mai departe.
La Focșani, Anghel Saligny a fost elev la Gimnaziul „Unirea”, în anul școlar 1868-1869. Rezultatele nu anunțau nimic. A fost evaluat cu medii de 6 și 7. A avut și corigențe.
Evoluția lui ulterioară avea să fie remarcabilă și surprinzătoare chiar și pentru colegii săi — unul dintre acele decalaje între catalog și biografie care ar trebui citite mai des în școli.
Familia cumpărase o casă la Focșani în anul 1861. Documentele timpului îi amintesc pe părinți și cu o altă inițiativă: au deschis o școală privată de fete.
Calea copiilor către învățătură i-a obligat însă să-i urmeze. Pe 15 septembrie 1872, prin petiția nr. 2161 adresată primarului orașului Focșani, fac cunoscut că își schimbă domiciliul la Berlin.
Legătura s-a rupt definitiv în 1878, când casa din strada Săpunaru a fost vândută prin act autentificat la Tribunal.
Un secol mai târziu, în 1975, mai multe instituții locale au identificat imobilul și l-au inclus în lista monumentelor istorice, pentru valoarea lui memorială deosebită. Aici locuise unul dintre cei mai de seamă promotori ai progresului tehnic din țară și fondatorul școlii de poduri și șosele din București.
Tot atunci, în urmă cu patru decenii, autoritățile respective se lăudau că vor ridica un bust de bronz marelui inginer. Bustul nu era ridicat nici la momentul la care situația a fost consemnată.
În casa din Focșani unde a copilărit și s-a instruit academicianul funcționează astăzi un restaurant.
Cifrele reputației lui nu sunt de ordin local. Anghel Saligny a fost un remarcabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat.
Autor sub protectie
