Prabusirea Uniunii Europene

Prabusirea Uniunii Europene este un scenariu tot mai plauzibil, asa cum a atras atentia chiar Martin Schulz, presedintele Parlamentului European.

Criza datoriilor (care au depasit 87% din PIB in zona Euro) si incapacitatea guvernelor de a actiona unitar, imposibilitatea implinirii unui vis utopic de a impaca si capra si varza, au aruncat Uniunea intr-un impas fara precedent.

Ultimele alegeri din statele europene au aratat ca populismul stangist (Grecia, Franta, probabil urmeaza Romania) si nationalismul (care castiga teren in Ungaria dar si in alte state UE sau candidate la UE, cum a fost recent in Serbia) accelereaza miscarea centrifuga de dezmembrare a Uniunii Europene.

In urma cu ceva vreme, Traian Basescu afirma ca singura solutie pentru salvarea UE consta in transformarea acesteia intr-o uniune statala adevarata, in Statele Unite ale Europei , un vis mai vechi al unora care isi doreau sa vada Europa Unita ca o super-putere mondiala care ar putea contrabalansa influenta SUA sau a Chinei, dar acest scenariu devine tot mai putin realizabil.

Inca de la inceput ideea de State Unite ale Europei a fost una utopica si insasi UE a fost un colos din aur, fier si lut, elemente care nu se pot contopi pentru a crea un tot unitar. Acest colos cu picioare de lut a fost sustinut artificial in viata printr-o politica de indatorare sau mai simplu spus, printr-un trai pe datorie.

Dar falimentul ideii Europene nu se rezuma doar la aspectul sau economic. In afara de criza economica, Europa este lovita de o criza mai putin vizibila dar mult mai grozava: criza demografica.

Demografia ne ofera un paradox: desi la nivel global populatia este in crestere, la nivel european ea este in scadere.

Europenii si in general albii (in SUA de exemplu, in aceste zile, numarul copiilor albi este pentru prima data mai mic decat numarul copiilor negri si hispanici), au abandonat idealurile familiei traditionale, facand mai putini copii si la varste mai inaintate.

Pe scurt, natiunile europene sunt in scadere demografica iar fenomenul este aproape ireversibil. Europenii fac tot mai putini copii iar populatia imbatraneste, in schimb acest gol demografic este umplut de imigrantii arabi si africani care au o natalitate foarte ridicata.

Fenomene ca violentele din Paris sau din Londra anului trecut, aproape ca nu mai surprind pe nimeni. In aceste conditii, europenii par sa aiba soarta omului de neanderthal (exterminat, se zice, in concurenta pentru resurse, de ruda sa africana, homo sapiens, adica de stramosii nostri directi).

Statele si popoarele Europei s-au dovedit a fi mult prea diferite pentru a se putea uni intr-un singur stat.

Grecii nu sunt nemti, romanii nu sunt englezi iar italienii nu sunt danezi. Nu toti muncesc la fel, nu toti castiga la fel si prin urmare nu toti pot avea acelasi standard de viata. S-a incercat vreme de aproape 50 de ani sa se niveleze aceste diferente, s-a plecat de la premiza ca suntem uniti in diversitate, ca libera circulatie e un mare plus, ca popoarele de la periferie se pot integra, etc.

Rezultatul?

Vestul a fost inundat cu imigranti din est si din afara Europei, zonele candva luxoase din Paris si Londra au fost „cucerite” de tigani si magrebieni, guvernele s-au indatorat tot mai mult pentru a asigura protectie sociala,  statele de la periferia Europei (asa numitele PIGS – Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania), in ciuda banilor pe care i-au inghitit, nu au reusit sa tina pasul cu inima Uniunii (Germania si Franta).

La drept vorbind, nici nu stiu daca ar trebui sa deplangem atat de mult dezmembrarea unei utopii. Noua romanilor, integrarea nu ne-a adus prea multe avantaje, in schimb ne-a cam adus in sapa de lemn.

Noi le-am oferit independenta nationala iar ei ne-au luat agricultura si industria, cam asa s-ar rezuma trocul facut in 2007.

Romania a contribuit la bugetul comun cu mai multi bani decat a putut sa absoarba din fondurile europene iar negocierile de aderare au avut ca obiect facilitarea unor privatizari in directia dorita de oficialii europeni (vezi combinatul de la Galati de exemplu unde premierul britanic de atunci a intervenit in favoarea investitorului indian).

La fel azi, umbla vorba prin targ, ca nici aderarea la Schengen nu este gratuita, Romania inca mai avand de privatizat hidrocentralele si unele exploatari miniere (vezi Rosia Montana sau Cuprumin Abrud).

Timpul si rezultatele alegerilor din tarile europene din acest an vor decide viitorul popoarelor Europei.

 

 

Distribuie articolul sa il vada si prietenii tai!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.