Programarea neuro-lingvistica
Programarea neuro-lingvistica este un concept aparut in anii `80 ce se bazeaza pe relatia complexa dintre creier, limbaj, mediul inconjurator si comportament. Pe scurt, programarea neuro-lingvistica pune accentul pe capacitatea noastra de a ne crea adevarate „softuri” pentru propriul nostru creier, voluntar sau involuntar.
In general, aceasta programare se face prin „ancore„, adica asocieri de evenimente si situatii care ne ajuta sa obtinem lucruri remarcabile. Pentru a intelege mai bine aceste concepte si tehnici inedite, vom exemplifica in randurile de mai jos.
Crearea unei ancore
Sa luam un exemplu concret: asocierea unei anumite melodii cu sentimentul de fericire. Putem face asta destul de simplu, ascultand o melodie anume atunci cand suntem fericiti. Astfel am creat o ancora sau o legatura intre sentimentul de fericire si acea melodie.
Dupa ce ancora a fost creata, putem asculta acea melodie chiar daca nu suntem fericiti si totusi, vom simti o implinire si un sentiment de fericire pentru ca in creierul nostru, acea melodie a fost asociata cu fericirea.
Putem crea tot felul de astfel de ancore intre diverse senzatii, sentimente si actiuni. Putem folosi astfel de strategii pentru a obtine o serie de lucruri, pentru a motiva pe altii sau pentru a ne motiva pe noi, pentru a renunta la un viciu sau chiar pentru a manipula.
Pentru a motiva pe cineva intr-o anumita activitate va trebui sa cream ancore pozitive, adica sa asociem acea activitate cu senzatii de bine si de implinire pe cand pentru a renunta la un viciu sau o activitate, trebuie sa le corelam pe acestea cu senzatii negative.
Programarea neuro-lingvistica este asadar un fel de „dresaj” al mintii care se baseaza pe un principiu simplu: reflexul cainelui lui Pavlov.
Pavlov a fost un cercetator rus care a descoperit reflexul conditionat in urma unui experiment cu un caine. Cand isi hranea cainele, tot timpul Pavlov aprindea becul. Pana la un momentdat cand doar aprindea becul si cainele incepea sa saliveze pentru ca asociase becul aprins cu hrana.
Cam la fel e si cu programarea neuro-lingvistica a subconstentului.
De multe ori aceasta programare ne este facuta de altii, fara ca macar sa ne dam seama. Tehnicile secrete de manipulare folosesc din plin programarea neuro-lingvistica.
Ganditi-va la reclamele care asociaza masinile cu senzatia de putere sau cu atractia sexuala si multe alte exemple.
Cat rezista ancorele?
Ancorele nu rezista pentru totdeauna. Daca nu sunt „stranse” din cand in cand, in final se slabesc si cedeaza.
Adica, revenind la primul exemplu cu fericirea si melodia asociata, daca ascultam melodia tot mai des, fara sa fim neaparat fericiti, legatura dintre cele doua va deveni tot mai slaba. Daca o ascultam cand suntem tristi tocmai pentru a alunga tristetea, la inceput va functiona insa dupa o vreme se va crea o altfel de legatura si anume intre tristete si melodia respectiva.
De aceea, ancorele trebuie exersate si refacute periodic daca dorim sa reziste in timp.
Programarea neuro-lingvistica este un concept nou sau mai corect spus, un termen nou, insa principiile dupa care functioneaza sunt vechi de cand lumea, au fost folosite din totdeauna, atat pentru a motiva cat si pentru a manipula. Ca orice „truc” psihologic, si programarea neuro-lingvistica poate fi folosita in scopuri pozitive si constructive cat si in scopuri mai putin ortodoxe.
Important e sa o intelegem si sa o folosim cu responsabilitate.
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
