București, 29 septembrie 2026
Sunt două rânduri de oameni în fața Arestului Central. În primul rând stau camerele de televiziune, cu reflectoarele aprinse și obiectivele fixate pe mulțime. În al doilea rând, în fața lor, sute de oameni își fac cruce.
„Tatăl nostru, care ești în ceruri…”. Rugăciunea pornește dintr-un colț al mulțimii și se întinde până la garduri. Se termină, apoi o iau de la capăt. Între rugăciuni vin lozincile: „Căline, Căline, poporul e cu tine!”, „Justiție, nu corupție!”, „Arestați-ne pe toți!”.
Călin Georgescu e dincolo de ziduri, arestat preventiv pentru 30 de zile. Pe la ora 18, în fața porții erau între 100 și 150 de oameni. Acum sunt mult peste 500.
Presa a venit pregătită pentru altceva. Camerele stau pornite de ore întregi, cu jurnaliștii la post, iar reporterii caută cadrul care să facă titlul serii. Singurul moment de agitație a venit la sosirea mașinii de poliție, când câțiva oameni s-au împins spre garduri. În câteva minute, „incidentele” erau deja pe site-uri.
De atunci, camerele filmează altceva decât sperau: oameni care cântă, steaguri tricolore, bătrâni și tineri care se roagă umăr lângă umăr.
Mulțimea știe că e filmată și răspunde. „Presă cumpărată!”, „Presă mincinoasă!”. Pentru oamenii de aici, camerele nu sunt martori, sunt partea cealaltă a baricadei.
Și, peste toate, o chemare: „Ieșiți în stradă, dacă vă pasă!”. Oamenii o strigă spre camere, cu speranța că îi aud prin ele cei de acasă. Pe telefoanele ridicate deasupra capetelor, transmisiunile live duc același îndemn în mii de case: veniți, pentru că dreptatea nu vine de la sine.
Întrebarea care rămâne în seara asta nu e ce se întâmplă la Arestul Central, ci ce va ajunge mâine pe ecrane: ore de rugăciune sau câteva secunde de îmbulzeală la garduri.
Georgescu e acuzat de înșelăciune și grup infracțional organizat. Acuzațiile nu sunt dovedite în instanță.
