Adaugă Ponturifierbinti.com ca sursă preferată în Google
Ministerul Apărării leagă recepția altor produse militare contractate de la Rheinmetall de construirea a patru nave noi la Șantierul Naval Mangalia – 2 Mai, care urmează să intre în dotarea Armatei Române.
Sâmbătă, la Constanța, ministrul Apărării Radu Miruță (viceprim-ministru și ministru al Apărării, USR) a anunțat că recepția unor produse precum mașina de luptă a infanteriei și a altor contracte ale companiei germane va depinde de realizarea navelor la Mangalia. Decizia transformă un contract de înzestrare într-o pârghie directă pentru un activ industrial aflat sub presiune financiară.
Șantierul Naval Mangalia – 2 Mai intră în acest proiect în timp ce are o datorie în dispută de aproximativ 196 de milioane de euro, iar valoarea de lichidare este estimată la 87 de milioane de euro. Raportat la această evaluare, activul este pus în joc într-un moment în care statul încearcă să îi lege viitorul operațional de un program militar cu patru unități noi.
Guvernul a modificat între timp cadrul legal pentru a accelera procedura de vânzare a activelor șantierului naval. În paralel, executivul folosește contractele de înzestrare ca instrument de susținere a industriei naționale de apărare, într-un context de atenție publică ridicată asupra mișcărilor militare din proximitatea graniței estice a NATO.
Radu Miruță a explicat, potrivit Mediafax, că legătura contractuală este explicită și merge dincolo de componenta navală. Ministrul a spus că „cei de la Rheinmetall nu vor putea să îndeplinească doar restul contractelor pentru Armata Română, mașina de luptă a infanteriei și altele, pentru că am condiționat recepția acelor produse (…) de construirea acestor nave”.
„Nu se vor putea recepționa celelalte bucăți de contract de la Rheinmetall fără recepția navelor făcută la Șantierul Naval de la Mangalia – 2 Mai.”
Condiționarea afectează toate contractele legate de Rheinmetall
Pentru Rheinmetall, efectul economic imediat este că livrările din alte programe nu mai produc recepție separată dacă proiectul naval nu este dus la capăt în șantierul din Mangalia. Pentru stat, mecanismul mută centrul de greutate dinspre simpla achiziție de echipamente spre execuție industrială locală.
Mutarea nu poate fi citită doar ca anunț de înzestrare navală. În aceeași frază contractuală intră patru nave noi, un șantier cu datorii în dispută de aproximativ 196 de milioane de euro și cu o valoare de lichidare estimată la 87 de milioane de euro, plus recepția altor produse militare ale aceluiași grup german. Asta mută riscul dintr-un singur proiect în întregul lanț de contracte legate de Rheinmetall.
Ministrul a pus public această condiționare în termenii cei mai direcți. „Obligația celui care trebuie să construiască acolo trebuie să se realizeze”, a afirmat Radu Miruță. În aceeași intervenție, el a legat programul și de componenta strategică din Marea Neagră: „România și Armata Română nu o să lase Marea Neagră să fie o vulnerabilitate nici pentru România, nici pentru Uniunea Europeană, nici pentru NATO.”
Pentru șantierul din Mangalia, schimbarea concretă este că intră în centrul unui mecanism de recepție care depășește proiectul celor patru nave. Pentru Rheinmetall, livrarea altor produse pentru Armata Română este acum conectată de execuția industrială de la Mangalia, iar pentru stat acest tip de condiționare ridică miza economică a proiectului dincolo de sectorul naval, spre întregul portofoliu de înzestrare legat de compania germană.
Cristina R.
Cristina R. urmărește lumea în timp real: explozii la Moscova, cutremure în Indonezia, declarații de la București, șomaj la nivel european. Peste 140 de articole în trei luni, plus câte o pauză pentru relații și sănătate.
E destul de interesant cum se leagă totul între contractele astea și industria navală. E ca un fel de joacă de domino, nu? Dacă ceva nu merge cum trebuie, s-ar putea să fie o problemă mare pentru toată echipa. Chiar mă întreb cum se va descurca șantierul cu datoriile astea.
E ceva ciudat în toată situația asta. Adică, ai impresia că încearcă să susțină industria națională, dar, pe de altă parte, din cauza datoriilor, șantierul pare mai mult o bombă cu ceas. E greu de crezut că extinderea contractelor va rezolva totul, nu?
E o abordare destul de curajoasă, dar îmi pun întrebarea: ce se va întâmpla dacă nava nu va fi finalizată la timp? Parcă e multă presiune pe șantierul ăsta. Sper să nu devină un blocaj mai mare pentru toate proiectele.