Mituri urbane despre Uniunea Europeana
UE ne-a transformat in piata de desfacere, ne-a ucis producatorii interni si doreste sa ne exploateze resursele. Sau nu e asa?
Acestea sunt principalele mituri urbane despre Uniunea Europeana care circula (mai ales in mediul online) in Romania, dar sunt ele o expresie a realitatii sau sunt mai mult rezultatul ignorantei si al frustrarii?
Sa incepem cu cel mai intalnit cliseu:
Uniunea Europeana vrea sa ne distruga productia interna pentru a nu le face concurenta si pentru a ne transforma in piata de desfacere.
In realitate productia interna a fost distrusa de regulile pietei libere, produsele ei fii
nd ori mai scumpe, ori mai proaste decat cele ale concurentei, astfel incat multe companii romanesti au devenit insustenabile financiar (multe au fost tinute in viata artificial ani intregi de la bugetul de stat, inainte de a fi inchise).
Insa in timp ce unii producatori interni au dat faliment, altii s-au adaptat cu succes iar altii abia acum s-au nascut (gratie unor investitii straine sau autohtone).
Asa se face ca dupa 1990 exporturile romanesti au crescut treptat. Cresterea exporturilor s-a accelerat insa in 2007, dupa aderarea la Uniunea Europeana, ca urmare a ridicarii restrictiilor si a accesului mai usor a produselor romanesti pe piata unica europeana. In 2013 valoarea totala a exporturilor romanesti era de 10 ori mai mare decat in anul 1989 (aprox. 50 miliarde de dolari fata de aprox. 5 mld. dolari).
Evolutia a continuat si in anii urmatori, 2014 fiind anul in care exporturile romanesti au depasit importurile! In 2013 exporturile de produse agricole depasisera pentru prima data dupa 1989 importurile pentru produse de acelasi tip.
Principalele tari in care exportam (precum si cele din care importam) sunt tari membre UE.
Deci care e adevarul? Urmareste Uniunea Europeana sa ne transforme in piata de desfacere? Daca da, atunci de ce sustine producatorii romani (sa ne gandim doar la subventiile APIA fara de care multi agricultori ar renunta sa isi mai cultive terenurile) si mai ales de ce dupa aderare exporturile noastre au crescut pana intr-acolo incat am inregistrat excedent comercial?
Daca vorbim strict obiectiv, pe cifre, observam exact contrariul: aderarea la UE a avut efecte benefice asupra producatorilor nostri interni.
La bugetul UE dam mai multi bani decat primim
Este un alt cliseu intalnit adesea ca argument anti-UE. Spre deosebire de cel legat de piata de 
desfacere si de producatorii interni, mitul acesta are un sambure de adevar.
In primii de ani de dupa aderare, Romania nu a reusit sa atraga fonduri europene care sa acopere macar contributia noastra la bugetul comun.
Fondurile puse la dispozitia Romaniei au fost de 3 ori mai mari decat cotizatia care ne revenea pentru bugetul uniunii, insa gradul mic de absortie a fondurilor UE a dus la situatia paradoxala in care Romania dadea mai multi bani decat primea.
Desi continuam sa fim codasi la absortia de fonduri (din cauza ca nu reusim sa scriem proiecte eligibile), aceasta a crescut totusi cat sa depasasca partea care ne revine noua ca si contributie la bugetul comun.
Daca din 2007 pana in 2011 platisem 4,5 miliarde de euro si primiseram doar 600 de milioane de euro, intre timp situatia s-a inversat, per total reusind sa iesim pe plus, astfel ca pana in 2013 cotizasem cu 9 miliarde dar absorbisem fonduri de 20 de miliarde de euro.
Cu alte cuvinte, sub raport financiar, aderarea la UE a fost o afacere buna pentru Romania care a iesit pe plus cu 11 miliarde de euro.
Daca ne vom uita insa la contributiile si incasarile celorlalte state vizavi de bugetul comun, vom vedea ca tarile dezvoltate precum Germania, Marea Britanie sau Franta contribuie cu mai multi bani decat primesc, in timp ce tarile sarace din Uniunea, printre care si Romania, primesc de la UE mai multi bani decat ofera (astfel incat nu e de mirare ca vedem miscari anti-UE foarte puternice in Marea Britanie sau Franta si foarte anemice in tarile din Est).
O afacere buna pentru noi, o afacere proasta pentru ei.
UE doreste sa ne fure resursele naturale.
Acest mit poate fi demontat foarte usor prin precizarea faptului ca Parlamentul Europeana a adoptat in 2010 o rezolutie care interzice folosirea cianurii in minerit.
Rezolutia a dat o lovitura de gratie proiectului de minerit de la Rosia Montana ceea ce a dus in final la abandonarea lui.
Si mai ironic e faptul ca rezolutia a fost adoptata la initiativa unor europarlamentari unguri (Ungaria temandu-se ca apele poluate cu cianura la Rosia Montana aveau sa ajunga in Ungaria) in timp ce factorii politici romani erau pentru inceperea exploatarii.
Mai aproape de zilele noastre, in 2015, organisme din cadrul UE au acuzat Romania ca face prea putin pentru a stopa defrisarile ilegale, ceea ce contravine politicilor europene de mediu.
Pe scurt vedem ca factorul politic intern pare mult mai motivat si interesat de exploatarea resurselor naturale ale Romaniei, in timp ce UE a actionat ca un factor de echilibru incercand sa stopeze proiectele care afecteaza mediu.
Lista cliseelor ar putea continua insa dincolo de mituri urbane, aderarea la UE a adus cu sine si numeroase provocari si potentiale pericole pentru societatea romaneasca.
Unificarea continentului nu inseamna ca face posibila doar implementarea rapida a unor politici pozitive dar la fel de rapid pot fi implementate la nivel european si deciziile gresite cu consecinte neprevazute (sa ne gandim doar la problema refugiatilor), insa despre aceste aspecte vom vorbi mai pe larg intr-un alt articol.
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
