Într-o zi plină de emoții, Astra Film Festival a adus în fața publicului povești puternice despre traume, familie și identitate. Evenimentele speciale au adus în prim-plan dialogul și reflecția, iar publicul din Sibiu a rămas prezent în sălile de cinema, deschis să asculte povești despre durere, vulnerabilitate și nevoia de înțelegere. Festivalul a continuat cu proiecții care au adus în prim-plan teme personale și sociale, dar și cu discuții directe între regizori și spectatori.
Regizoarele și regizorii care au adus în lumină povești de durere și vindecare
În Sala Thalia, filmul „Lebăda de aur” (Norvegia, Danemarca, Suedia, Olanda, 2026) a prezentat povestea regizoarei Anette Ostrø, care își explorează durerea provocată de pierderea fratelui său, răpit și ucis cu aproape treizeci de ani în urmă. Prin scrisori, poezii și arhiva familiei, Ostrø încearcă să-l redescopere pe fratele ei, dincolo de tragedie. La sesiunea de întrebări și răspunsuri, regizoarea a vorbit despre procesul dificil de vindecare și despre moștenirea artistică lăsată de fratele ei: „Am făcut acest film pentru ceea ce scria el. Era un artist și mi-a lăsat această moștenire”, a spus Ostrø. Ea a adăugat: „Continui să cred în bine și în binele din oameni”.
Tot la Sala Thalia, filmul „Așa cum ești” (Frank de Rooij, Olanda, 2026) a adus în fața publicului relația complexă dintre Fimme și tatăl său, Bram, psihiatru olandez. Filmul folosește umorul pentru a aborda răni vechi și pentru a testa legătura dintre tată și fiu. La Q&A, unul dintre spectatori a întrebat ce lecție ar trebui să ajungă la public, iar răspunsul a venit din perspectiva de părinte: „E foarte important să nu pierdem conexiunea cu copiii noștri”.
La Astra Film Cinema, „Mărturisirile unui bărbat suedez” (Hampus Linder, Suedia, 2026) a explorat dilemele unui tată singur care participă la o tabără de masculinitate. Regizorul a povestit la sesiunea de Q&A că cel mai provocator moment a fost să asculte bărbați discutând despre femei, fără ca vreo femeie să fie prezentă. Hampus Linder a explicat: „Fac filme documentare de prin 2001 și ce am căutat mereu a fost să sparg bariere, dar să am și empatie și să știu totuși care e limita de a arăta lumii o poveste. E un film pentru fiul meu, în care dezvălui diferite părți ale mele. Așa am vrut să încep să-i ascult mai mult sentimentele, dar și să fiu mai prezent în viața lui”.
Dintr-un registru diferit, filmul „Varză, cartofi și alți demoni, După 10 ani” a readus în discuție dificultățile micilor agricultori români. În cadrul Astra Film Festival, filmul „Calea Laptelui”, regizat de Dumitru Budrala, va fi prezentat, joi, proiecția fiind urmată de o discuție despre Muntele viu, un dialog între specialiști și ciobani despre păstorit și transhumanță și despre cum poate fi păstrată o tradiție și care îi este viitorul.
Paul
