Pe 15 septembrie 1590, un cardinal roman de 69 de ani a fost ales Suveran Pontif. Dar nu a reușit nici măcar să își facă ceremonia oficială de încoronare. Din tot ce poate cuprinde un mandat papal — reforme, bule dogmatice, tratate și alianțe dinastice — destinul i-a lăsat timp pentru o singură decizie. Iar acel decret viza un obicei exotic abia debarcat în Europa, pe care nimeni nu-l reglementase până atunci.
Rezumat:
Giambattista Castagna, un papă uitat, dar cu o decizie istorică
Giambattista Castagna a devenit Papa Urban al VII-lea și a murit pe 27 septembrie 1590, la numai 13 zile după alegere. Este cel mai scurt pontificat din istorie, un record pe care nimeni nu l-a egalat. Contrastul cu pontificatul anterior este izbitor. Predecesorul său, energicul Sixtus al V-lea, condusese Biserica timp de 5 ani și transformase radical arhitectura și administrația Romei. În schimb, noului ales destinul i-a acordat mai puțin de 2 săptămâni.
Nu era un outsider adus din umbră. Născut la 4 august 1521, la Roma, în Italia, Castagna venea din familie nobilă și trecuse prin mai multe funcții-cheie în rândul clericilor. Fusese ambasador papal în Spania, misiune încheiată în 1572. A fost făcut cardinal în anul 1583, iar în 1586 a devenit inchizitor general. În paralel, își construise o reputație publică pe acte de caritate și pe pietate — exact profilul care îl recomanda pentru scaunul papal.
O decizie istorică: interdicția fumatului în spațiile publice
În cele 13 zile, Urban al VII-lea nu a putut face mare lucru. A luat totuși o decizie care îl scoate din categoria papilor uitați. Se pare că el este prima persoană din lume care a interzis fumatul în spațiile publice. Papa Urban al VII-lea a rămas în anale drept emitentul primei interdicții cunoscute din lume împotriva consumului de tutun. Decretul său amenința cu excomunicarea — cea mai dură sancțiune canonică — pe oricine îndrăznea să consume tutun în pridvorul sau în interiorul bisericilor.
Restricția nu viza doar fumatul din pipă, ci acoperea toate formele viciului: mestecatul frunzelor și, mai ales, prizarea pudrei de tutun. Pentru clerul acelei epoci, gestul devenise o veritabilă profanare a liturghiei: credincioșii și preoții deopotrivă strănutau zgomotos în timpul slujbelor și pătatau pardoseala lăcașurilor de cult.
Un pontificat scurt, dar cu un impact durabil
Urban al VII-lea s-a îmbolnăvit de malarie. A murit chiar înainte de a fi instalat la Vatican, la vârsta de 69 de ani. Nu a fost singurul pontificat retezat scurt, deși niciunul nu a coborât mai jos. Un număr de nouă Suverani Pontifi au avut un mandat la cârma Bisericii Catolice de sub o lună.
Cel mai cunoscut caz modern al unei astfel de dispariții fulgerătoare rămâne cel al Papei Ioan Paul I, decedat în 1978 după doar 33 de zile de pontificat — o trecere meteorică ce a lăsat în urmă teorii ale conspirației și o imensă consternare în întreaga lume catolică. Un pontificat se măsoară de regulă în catedrale ridicate, enciclice doctrinare sau tratate diplomatice. Cel al lui Giambattista Castagna s-a consumat însă în ritmul unei febre necruțătoare, măsurat nu în decenii, ci în ore. Și totuși, înainte ca malaria să-i curme domnia fără ca tiara papală să-i fi atins fruntea, Urban al VII-lea a lăsat în urmă un precedent surprinzător de modern: a înțeles, cel dintâi, că sfințenia unui spațiu public depinde și de aerul curat pe care îl împart cei prezenți.
Autor sub protectie
