Emotiile, bursa si criza economica

Una din greselile fundamentale pe care le fac micii investitori si antreprenorii de rand (si nu numai ei), este aceea ca uita prea des ca au de a face cu oameni!

De multe ori ne imaginam bursa, economia si statul, ca pe niste sisteme robotizate care functioneaza cu o precizie mecanica.

In realitate nu este deloc asa, toate aceste sisteme sunt pline de imperfectiuni si foarte vulnerabile la emotiile umane, tocmai pentru ca sunt conduse si administrate de oameni.

Frica, nervozitatea, lacomia sau aroganta, sunt principalele emotii si sentimente care guverneaza lumea in care traim si care genereaza cele mai mari probleme economice (dar si social-politice).

Desi am fi tentati sa credem ca cei care detin cele mai mari puteri economice si politice sunt si cei care se lasa dominati de astfel de emotii atunci cand au de luat decizii importante, in realitate nu este tocmai asa.

Este adevarat puterea corupe si, cu cat ai mai multi bani si mai multa autoritate, cu atat ti se urca la cap si te lasi mai mult dominat de aroganta, lacomie si o incredere exagerata in propriile forte.

Acest fenomen este evident mai ales in cazul dictatorilor si al celor cu un caracter despotic, insa, lucrurile sunt mult mai nuantate in realitate.

Majoritatea politicienilor de varf, precum si marii investitori si oameni de afaceri, au in jurul lor o echipa de profesionisti care muncesc pentru ei. Astfel ca emotiile si sentimentele lor sunt trecute prin filtrul emotiilor si sentimentelor celor care formeaza staff-ul din jurul acestor potentati.

Prin urmare, desi poate parea paradoxal la prima vedere, cei care se lasa cel mai usor dominati de emotii sunt mici investitori la bursa (care se comporta dupa principiul turmei), micii afaceristi, si in general publicul larg, oamenii simpli, talpa tarii.

Tocmai de aceea ei sunt si categoria cea mai usor de manipulat si cea mai vulnerabila la stiri si la fluctuatiile emotionale ale bursei.

La bursa

Pentru investitorii mici, bursa se reduce la a cumpara ieftin si a vinde scump, fara sa aiba date complete despre dedesupturile companiei la care au cumparat actiuni, fara sa inteleaga mecanismele pietei, fara sa stie de ce pretul a scazut sau a urcat.

Cu totul altfel se comporta investitorii profesionisti care inteleg principiile dupa care functioneaza economia in general si bursa in special. De aceea acestia sunt si categoria de investitori care castiga cel mai mult de pe bursa pentru ca, ei se bazeaza pe cifre si nu pe emotii.

Restul insa, adica marea majoritate, sunt condusi de sentimente precum: teama (unul dintre cele mai puternice sentimente care poate distruge orice urma de ratiune), atasamentul fata de o anumita investitie (un anumit portofoliu sau o anumita afacere, devine pentru unii o pasiune de care nu se mai pot dezlipi nici atunci cand  e evident ca ii duce la faliment), lacomia (una din simptomele ei este ca investitorul lacom isi tine toate ouale in acelasi cos, cumparand un numar prea mare de actiuni la aceeasi companie, fara sa tina seama de riscuri), optimismul (in general e un sentiment pozitiv care duce la crestere consumului si la revitalizarea economiei, poate fi insa dezastros atunci cand nu are niciun fundament solid) si spiritul de turma (atunci cand investitorul de rand cumpara un anumit gen de actiuni, sa zicem la Google sau la Petrom, pentru ca „asa face toata lumea buna”).

Acestea sunt principalele sentimente care guverneaza bursa in special si economia globala in general.

In special frica si optimismul, sunt principalele coordonate intre care evolueaza, in linii mari, pe deoparte criza economica, pe de alta parte, perioadele de boom economic.

Daca va uitati in istorie, ele nu sunt altceva decat aversul si reversul aceleiasi medalii, perioadele de boom economic au alternat cu cele de criza economica, omenirea alergand de la o extrema la cealalta, cand e prea speriata pentru a cumpara si a investi blocheaza piata generand recesiune, revenindu-si treptat reincepe sa consume tot mai mult, pana ce pica in extrema cealalta, cand cumpara peste masura, indatorandu-se si intinzandu-se mai mult decat ii este plapuma, ajungand din nou de unde a plecat.

In tot acest timp, marii investitori care se bazeaza pe cifre si pe date contabile, mai mult decat pe starea de spirit a multimii (dar pe care o iau cu siguranta in calcul), isi permit sa obtina profit atat in perioadele de boom, cat si in cele de criza, cumparand ieftin cand toata lumea vinde panicata si revanzand scump, cat pe toti i-a lovit din nou optimismul consumului.

Cel mai elocvent si recent exemplu poate fi considerata piata imobiliara din Romania ultimilor 10 ani, dar si pretul aurului, ambele fiind piete etalon pentru perioadele de criza si cele de boom economic (imobiliarele sunt scumpe in perioadele de boom si ieftine in cele de criza, aurul este ieftin in perioadele de boom si scump in cele de criza).

In concluzie, factorul uman, cu toate emotiile, slabiciunile si calitatile lui, este factorul decisiv in economie, societate si politica, un adevar banal de simplu, aproape un pleonasm, dar pe care majoritatea dintre noi il uitam mult prea des.

Distribuie articolul sa rada si prietenii tai!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.