Istoria bancilor
Bancile sunt azi un factor important al economiei globale si un ingredient indispensabil al capitalismului zilelor noastre. V-ati intrebat vreodata care este istoria lor si cum au ajuns sa fie ceea ce sunt astazi?
Desi poate suna paradoxal, primele banci au aparut inainte sa fie inventati banii. Acum aproximativ 5000 de ani, in Mesopotamia, oamenii imprumutau si „depuneau” grane, turme de animale, metale (aur, argint, bronz, arama, etc.).
Istitutiile care tineau pe atunci locul bancilor de azi erau templele si palatele regale. Aceste constructii erau bine pazite si ofereau incredere prin natura lor.
In codul lui Hammurabi (1760 i. Hs.) gasim legi ce reglementeaza operatiunile bancare si stabilesc norme pentru calcularea dobanzii ceea ce inseamna ca operatiunile, sa le numim pre-bancare, evoluasera suficient de mult pentru ca reglementarea lor juridica sa devina o necesitate.
Urmatorul capitol din istoria bancilor il scrie Grecia Antica unde gasim temple dar si institutii private care se ocupa de operatiuni bancare, inclusiv de schimbul valutar si autentificarea monedelor, gasim chiar cecuri care permiteau cuiva sa scoata bani dintr-o banca din alt oras, deci putem vorbi chiar de un sistem bancar incipient.
Imperiul roman avea de asemeni o legislatie bancara ce reglementa imprumuturile financiare, totusi preferinta romanilor pentru lichiditati a limitat cumva dezvoltarea sistemului bancar antic.
In Evul Mediu imprumuturile de bani erau interzise de catre Biserica, motiv pentru care majoritatea camatarilor (si apoi a bancherilor) din Europa erau evrei (evreii nefiind crestini nu intrau sub incidenta acestei interdictii).
In vremea Cruciadelor insa, fondurile imprumutate pentru aceste operatiuni militare au stimulat renasterea sistemului bancar european. Orasele italiene ca Venetia si Genova au fost varful de lance al acestui fenomen. De asemeni ordinele Templierilor si Ospitalierilor au acumulat averi importante acordand credite (evident cu dobanda) unor capete incoronate ale vremii (care avere le-a adus mai tarziu pieirea trezind invidia regalitatii).
Multa vreme camatarii/bancherii italieni au fost cei mai renumiti, au existat adevarate dinastii de bancheri italieni precum Medici, Bardi, Peruzzi fiind urmati de bancherii germani care gravitau in jurul Ligii Hanseatice, o asociatie comerciala intre o serie de orase limitrofe Marii Baltice.
Desi biserica interzicea formal aceasta activitate, in realitate era tolerata din motive practice, chiar papalitatea si clerul inalt apeland adesea la serviciile bancare ale comerciantilor si camatarilor italieni si evrei.
Odata cu mutarea centrului comercial din zona italiana a Mediteranei pe coasta Atlanticului, s-a mutat si centrul de greutate al activitatii bancare din Europa. Fenomenul s-a accentuat in sec. XVII odata cu nasterea mercantilismului, Olanda devenind la inceputul sec. XVII capitala bancara a Europei prin infiintarea in 1609 a Bancii din Amsterdam.
Un secol mai tarziu se nastea capitalismul clasic, teoretizat de Adam Smith iar sistemul bancar a cunoscut o crestere exploziva.
De atunci bancile au inceput sa fie mult mai mult decat niste societati financiare, datorita parghiilor pe care le detineau, bancile au inceput sa se implice activ in politica monetara a statelor, sa le controleze deciziile conditionand imprumuturile si negociind datoriile guvernamentale. O istorie despre care nu se spune aproape nimic in scoala si despre care vom mai vorbi si in alte articole.
In fine, anii `70 ai sec. trecut aduc cu ei nasterea sistemului bancar mondial in a carui era traim si azi si de care depindem mai mult decat ne-am fi dat seama inainte de declansarea crizei.
Religia si bancile
Este un subiect controversat si prea putin cunoscut de publicul larg.
In iudaism camataria este interzisa intre evrei dar este permisa luarea cametei de la „neamuri”, „goimi”, adica straini. Acesta este principalul motiv pentru care multa vreme evreii au fost principalii camatari si au pus bazele sistemului bancar de azi. Chiar si cu aceasta interdictie sunt consemnate chiar din Biblie cazuri in care evreii nu respectau peste acest precept si imprumutau cu dobanda connationalilor lor.
In crestinism parerile sunt impartite, cert este ca la inceputurile Bisericii era socotita un pacat si deci, interzisa. Multi sfinti parinti (cum ar fi Sf. Ioan Gura de Aur) s-au pronuntat categoric impotriva ei. Mai tarziu insa a fost tolerata asa cum spuneam si mai sus.
In islam camataria este de asemeni interzisa. Bancile musulmane au un sistem original, nu percep dobanda dar percep actiuni din compania pe care o imprumuta. Din acest motiv creditele se acorda foarte greu, doar firmelor si doar dupa o atenta verificare a potentialului de profit.
Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.
