Adaugă Ponturifierbinti.com ca sursă preferată în Google
Într-un moment crucial al istoriei, mai puțin de două mii de ani, un împărat roman ar fi fost pregătit să recunoască divinitatea lui Iisus. Această teorie, susținută de o analiză juridică și istorică, ar putea schimba modul în care percepem nașterea creștinismului și legătura dintre religia lui Iisus și puterea imperială a Romei.
Un studiu juridic care schimbă perspectiva asupra istoriei
Luigi Zito, jurist italian și profesor, a analizat într-un studiu publicat în revista Aequitas posibila recunoaștere a lui Iisus ca zeu de către împăratul Tiberiu, în anul 35 d.Hr., doar câțiva ani după răstignirea lui. Sursa principală a acestui studiu este Tertulian, scriitor creștin care a relatat că Tiberiu a primit rapoarte din Palestina despre divinitatea lui Hristos și a propus recunoașterea acestuia în Senatul Roman.
Însă, conform tradiției romane, nicio zeitate nu putea fi recunoscută fără aprobarea aristocrației, iar Senatul a respins propunerea. Zito susține că această poveste ar putea reflecta un eveniment real, în ciuda faptului că Tertulian a scris această relatare cu peste 150 de ani mai târziu, iar niciun decret original nu a supraviețuit pentru a confirma evenimentul. Opera s-a păstrat în copii manuscrise transmise de-a lungul secolelor, între care una din secolul al IX-lea sau al X-lea, aflată la Biblioteca Națională a Franței sub cota Latin 1623.
În interpretarea lui Zito, propunerea ar fi fost o strategie politică, nu o dovadă că Tiberiu ar fi fost creștin. Împăratul ar fi putut vedea în recunoașterea cultului lui Iisus o cale de a atenua tensiunile religioase din Iudeea și de a gestiona mișcarea nouă sub protecția Romei.
Contextul istoric și politic al propunerii
Tiberiu a condus Imperiul Roman între anii 14 și 37 d.Hr., perioadă în care Pontius Pilat guverna Iudeea și Iisus a fost răstignit. Romanii se închinau la mulți zei, iar chestiunile religioase erau strâns legate de guvernare. Autoritățile hotărau ce practici să fie susținute, tolerate sau restricționate.
Conform studiului, guvernatorii romani consemnau evenimentele importante din provincii și le comunicau cu Roma. Pilat ar fi avut un motiv plauzibil să raporteze execuția lui Iisus, care implica o controversă religioasă și posibile tulburări.
Zito a analizat și alte documente antice, cum ar fi lucrarea lui Iustin Martirul, care menționează că evenimentele legate de răstignirea lui Iisus și minunile asociate ar putea fi verificate comparându-le cu actele din timpul lui Pilat. De asemenea, studiul a comparat situația cu alte exemple din istoria Romei, cum ar fi tratamentul oferit cultului lui Bacchus în anul 186 î.Hr., sau introducerea în Romă a zeului Cybelei în anul 204 î.Hr. În capitolele 35 și 48, Iustin le-a spus cititorilor că puteau verifica evenimentele legate de răstignirea lui Iisus și minunile relatate, comparându-le cu actele asociate cu Pilat.
În această ipoteză, Tiberiu ar fi putut vedea într-o atitudine conciliantă față de adepții lui Iisus un mod de a gestiona tensiunile din Iudeea. Protecția acordată creștinilor de împărat, așa cum apare în relatarea lui Tertulian, ar fi fost un compromis politic.
Tradiții și documente antice care susțin povestea
Un alt element important este corespondența dintre regele Abgar al Edessei și împăratul Tiberiu, menționată în Istoria Armeniei de Moise din Chorene. În această narațiune, Abgar relatează minunile și învierea lui Iisus și îl îndeamnă pe împărat să încurajeze venerarea lui. Un răspuns atribuit lui Tiberiu susține că Pilat a dat deja informații despre Iisus și că împăratul a adus chestiunea în fața Senatului, care a respins-o.
Scrisorile, păstrate într-o narațiune istorică mai târzie, nu sunt documente autentificate din secolul I, iar Zito recunoaște că e posibil să fi pătruns în tradiție detalii legendare. Totuși, acestea oferă o imagine a modului în care afirmațiile despre Iisus se răspândesc dincolo de Iudeea și pătrund în comunicarea dintre Roma și conducătorii din Orient.
De asemenea, Zito s-a sprijinit pe Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea, care menționează că Pilat a informat Tiberiu despre învierea lui Iisus și despre credința că acesta era divin. Eusebiu relatează apoi demersul împăratului pe lângă Senat, respingerea propunerii și faptul că Tiberiu și-a menținut sprijinul. Totuși, Eusebiu îl citează explicit pe Tertulian ca sursă, ceea ce înseamnă că povestea nu este confirmată independent.
În ciuda limitelor fiecărei mărturii, Zito susține că tradițiile, alături de comparațiile cu instituțiile romane, sunt de ajuns pentru a susține că episodul merită o analiză istorică serioasă. Dacă evenimentul ar fi avut loc, ar sugera că, la doar câțiva ani de la moartea lui Iisus, credința în divinitatea sa ajunsese la cele mai înalte niveluri ale conducerii romane.
Autor sub protectie
Redacția ponturifierbinti.com caută ponturile care te ajută să iei decizii: imobiliare care se scumpesc în orașe neașteptate, ANAF și TVA-ul, contracte indexate cu inflația. Și răspunsul la o întrebare veche: de ce folia de aluminiu are două fețe.
