Comori pierdute

De-a lungul timpului, razboaiele, calamitatile si istoria, au facut ca zeci de tone de metal pretios, bijuterii sau opere de arta sa fie ascunse sau pierdute pana in ziua de azi.

Nu vom vorbi aici despre comorile legendare ca cea a lui Alaric, a Nibelungilor sau a lui Montezuma, comori despre a caror existenta nu exista nicio dovada sau sursa credibila in afara de legende, ci vom trece in revista acele tezaure reale care au existat cu adevarat dar care astazi, din varii motive, nu au mai putut fi recuperate.

Iata asadar, pentru toti vanatorii de comori si pasionatii de istorie, lista celor mai importante comori pierdute:

Tezaurul de la Lima – In 1820, Lima, capitala de azi a statului Peru, era cuprinsa de revolta impotriva Spaniei. Viceregele din Lima, de teama tulburarilor, decide sa transfere tezaurul Peru in Mexic, o alta colonie spaniola la acea vreme, dar mai sigura.

Comoara consta in obiecte bisericesti din aur, argint si pietre pretioase, doua statui din aur, in marime naturala ale Fecioarei cu Pruncul, bijuterii, etc. in valoare totala de aprox. 60 milioane de dolari in banii de azi.

Pretioasa incarcatura este urcata pe nava Mary Dear aflata sub comanda capitanului William Thompson cu destinatia Mexic. Insa capitanul si echipajul nu rezista ispitei si se decid sa deturneze transportul spre insulele Cocos, in dreptul statului Costa Rica de astazi, cu scopul de a o valorifica mai tarziu dupa ce se vor linisti apele.

Thompson si echipajul sau vor fi insa capturati, acuzati de piraterie si executati, mai putin Thompson insusi care va fi trimis sub escorta in insulele Cocos pentru a recupera comoara. Nici Thompson, nici soldatii care il insoteau nu s-au mai intors de pe insula. De atunci insulele Cocos au devenit una dintre pricipalele destinatii ale cautatorilor de comori.

Majoritatea aurului, a argintului si a pietrelor pretioase din comoara de la Lima, proveneau din tezaurele confiscate de spanioli de la incasi, precum si din exploatarile miniere ulterioare, din vremea in care spaniolii au stapanit in mare parte din America Latina.

Comoara lui Decebal – Este o mare confuzie in randul publicului larg in legatura cu asazisa comoara a lui Decebal. Existenta ei se deduce atat din evenimentele istorice care au dus la transformarea Daciei in provincie romana cat si din relatarea autorului antic Dio Cassius care spune cam asa: Vazandu-se infrant, Decebal decide sa isi ascunda tezaurul sub albia raului Sargetia (identificat de unii istorici drept raul Strei) punandu-si sclavii sa devieze cursul apei, sa sape o groapa, sa ascunda comoara acolo iar apoi sa indrepte la loc cursul natural al raului peste comoara. Dupa aceea a dat ordin ca toti sclavii sa fie ucisi ca niciunul din ei sa nu poata povesti mai departe unde se afla locul tezaurului. De asemeni a ascuns o parte din comoara prin pesteri si prin imprejurimi.

De aici majoritatea profanilor au dedus ca pe undeva pe langa Orastie ar zace si acum comoara lui Decebal. Insa relatarea lui Dio Cassius nu se opreste aici ci ne spune cum dacul Bicilis, un apropiat al lui Decebal, dezvaluie romanilor locul acesta ascunsese comoara, romanii deviaza cursul raului Sargetia si recupereaza comoara.

Deci din start aflam ce s-a intamplat cu comoara lui Decebal si cum cea mai mare parte din ea a luat calea Romei.

Istoricii estimeaza ca romanii au luat din Dacia peste 165 tone de aur si aproximativ 300 tone de argint. De asemeni e cunoscut faptul ca dupa cucerirea Daciei, economia imperiului roman atinge apogeul, gramajul monedelor romane din metal pretios creste semnificativ iar Roma e infrumusetata cu o serie de lucrari edilitare de amploare, forumul lui Traian fiind astfel construit cu aurul jefuit de romani din Dacia.

Dar de unde aveau dacii atata aur si argint? Sursele bogatiei regatului dac au fost multiple. Decebal mostenise tezaurele unor generatii intregi de regi si nobili daci care la randul lor le aveau din acumularile de exploatari miniere din zona Apusenilor (zona bogata si acum in aur si argint, vezi dezbaterea din jurul exploatarii de la Rosia Montana), dar si din tributul pe care il primeau de la triburile vecine si chiar de la romani (vezi kosonii sau tratatul dintre Decebal si Diocletian in urma caruia Roma se angaja sa plateasca dacilor stipendii).

Pentru daci, aurul s-a dovenit a fi mai degraba un blestem decat o binecuvantare pentru ca, indirect, le-a grabit sfarsitul ispitindu-i pe romani sa-i cucereasca. De altfel se pare ca in superstitiile dacilor, aurul aducea ghinion, mentalitate pastrata pana azi in randul taranilor din Apuseni.

In afara de tonele de aur si argint luate de romani din Dacia, in Evul Mediu, in Transilvania s-au mai descoperit cateva sute de kilograme de aur si argint dacic, incapute in special pe mana unor nobili sau clerici maghiari, dar a unor tarani simpli. S-au descoperit in principal kosoni dar si bijuterii si fragmente de placi sau arme de parada.

In ultimele doua decenii zona cetatilor dacice din S-V Transilvaniei a devenit tinta predilecta a braconierilor din siturile arheologice, sunt deja celebre cazurile bratarilor dacice din aur recuperate cu greu de statul roman in ultimii ani. Dar cate fragmente din „comoara lui Decebal” mai sunt pe piata neagra si cate mai zac nestiute prin maruntaiele pamantului, in conditiile in care arheologii recunosc ca doar 10% din materialul arheologic al Romaniei a fost explorat pana azi?

Comorile naziste – sau mai bine-zis, comorile furate de nazisti din teritoriile ocupate.

In timpul razboiului, nemtii au jefuit sistematic teritoriile ocupate acumuland astfel mari cantitati de aur, argint, obiecte de patrimoniu sau opere de arta. Multe dintre ele au fost recuperate dupa razboi dar mult nu au mai fost gasite, de existenta unora s-a uitat complet (cum a fost si cu incarcatura de lingouri de argint descoperita zilele trecute intamplator pe o epava germana din timpul celui de al doilea razboi mondial).

Cele mai celebre dintre acestea sunt:

• Camera de chihlimbar – jefuita din Rusia, din palatul ţarilor, Ţarskoe Selo, de langa Sankt Petersburg. Camera de chihlimbar a fost o incapere din palat, placata in intregime cu placi de chihlimbar acoperite la randul lor cu o foita de aur. Lucrarea, considerata a opta minune a lumii, a fost donata in 1716 de catre Frederic Wilhelm I al Prusiei, prietenului sau, Petru cel Mare al Rusiei. Furata de nemti in al doilea razboi mondial, nu a fost recuperata nici pana azi. Se presupune ca ar fi ascunsa ba intr-un castel din Cehia, ba intr-o mina din Thuringia insa in ciuda eforturilor depuse nu a putut fi recuperata. Exasperati, rusii au recontruit-o (cea din poza e varinata reconstruita) intre 1980 si 2003, insa originalul ramane in continuare de negasit. Este evaluata la cateva sute de milioane de dolari.
• Comoara de la Dachau – compusa din bijuteriile si plombele de aur si argint ale circa 40 000 de detinuti evrei din timpul Holocaustului, din lagarul de la Dachau. La sfarsitul razboiului, cativa soldati SS din personalul lagarului, au incarcat comoara in 4 lazi si au ascuns-o pe fundul unui lac din Alpii Austrieci. Inainte de a fi excutat, unul din soldati a povestit aceasta istorie medicului Wilhem Grob care in anii `90 a cautat de doua ori misteriosul lac, nereusind sa il identifice.

Chivotul Legii – Sau Arca Aliantei, din aur si lemn aurit, este cea mai cautata relicva din istoria umanitatii. Chivotul Legamantului este descris in detaliu in Biblie, era un element important in religia mozaica si isi avea locatia in Templul lui Solomon de la Ierusalim. Conform Bibliei, in Chivot se aflau tablele originale, scrise de degetul lui Dumnezeu, ale celor zece porunci, mana din cea cu care au fost hraniti evreii in pustie si toiagul lui Aron.

Chivotul Legii dispare in valtoarea evenimentelor istorice care au insotit distrugerile si recontructiile repetate ale Templului de la Ierusalim (azi este distrus, cu exceptia unui singur perete, numit „zidul plangerii”). Sunt trei locatii principale unde se presupune ca s-ar afla aceasta relicva: ascunsa in subteranele Ierusalimului, intr-o pestera din muntele Sinai sau in manastirea Sfanta Maria din Etiopia. Acesta din urma locatie este confirmata de Biserica Etiopiana insa relicva este tinuta departe de ochii curiosilor. Insa alte voci neaga autenticitatea obiectului detinut de etiopieni.

Valoarea relicvei este practic inestimabila.

Comoara Templierilor – Ordinul Cavalerilor Templieri este cel mai bine reprezentat in cultura populara dintre toate ordinele monastico-cavaleresti din Evul Mediu si asta tocmai datorita misterului si a legendelor care il inconjoara. Dintre toate acestea, cele referitoare la bogatiile fabuloase ale acestui ordin, sunt cele mai aproape de adevar.

Ordinul a fost infiintat in perioada Cruciadelor, in 1129 si avea ca scop ocrotirea pelerinilor crestini ce mergeau sa viziteze locurile sfinte din Palestina. Membrii ordinului depuneau juramant de saracie insa asta nu i-a impiedicat sa se imbogateasca. In scurt timp cavalerii au reusit sa controleze activitatile financiare ale cruciadelor si pelerinajelor in Tara Sfanta. Au reusit asta prin acceptarea de donatii dar mai ales prin dezvoltarea unui adevarat sistem bancar.

Templierii puneau la dispozitia pelerinilor un ingenios sistem financiar. Pentru a nu fi atacati de hoti, pelerinii isi lasau banii in mana cavalerilor, primeau o hartie, un fel de stramos medieval al cardului de azi, iar cu aceasta hartie isi recuperau banii de la sediul cavalerilor din orasul de destinatie.

De exemplu un pelerin plecat din Venetia, isi incredinta banii cavalerilor din Venetia, primea de la ei un document care atesta suma, iar cand ajungea la Ierusalim, cu acel document, isi ridica banii de la templierii din Ierusalim.

Acumuland mari sume de bani, cavalerii au inceput sa acorde „credite” unor episcopi, regi sau duci, acestia garantand cu proprietati imobiliare sau cu bijuteriile coroanei.

In cei aproape 200 de ani de activitate, Cavalerii Templieri si-a creat propriul imperiu cu cuprindea proprietati presarate prin Vestul Europei si Orientul Mijlociu, plus aur, argint si pietre scumpe de la debitorii ce nu isi mai puteau achita datoriile. La un momentdat au avut in posesiune intreaga insula a Ciprului.

Ordinul Templierilor devenise o multinationala cu ramificatii in intreaga lume catolica de atunci si numara cateva mii de membri oficiali.

Dar aurul starneste invidie si dusmanie. Regele Filip al IV lea al Frantei, dator vandut Templierilor si in mare nevoie de bani pentru razboiul cu Anglia, a urzit un plan pentru a-si sterge datoriile si in acelasi timp pentru a face rost de bani. I-a acuzat pe Templieri de erezie si, facand presiuni asupra Papei Clement pe care il avea in mana sa, la Avignon, reuseste sa ii aresteze pe capii Ordinului, in 1307, in frunte cu Jaques de Molay si sa-i arda pe rug.

In 1312 Ordinul este desfiintat oficial.

Regele reuseste sa puna mana pe proprietatile imobiliare ale Templierilor insa aurul si argintul, bijuteriile coroanelor datoare si marile sume de bani, nu au fost gasite niciodata in ciuda torturilor la care au fost supusi o serie dintre fostii cavaleri, pentru a marturisi unde se aflau acestea.

De la acest adevar istoric s-au tesut pana azi o serie de legende care leaga comoara Templierilor de o serie de locuri din Vestul Europei, de la Vrana din Croatia, pana in insulele Scotiei.

Se estimeaza ca aceste bunuri ar valora azi in jur de 1 miliard de dolari.

Acestea sunt principalele comori pierdute la aceasta ora, insa in afara de ele mai sunt multe altele de importanta si valoare mai mica. Am exclus din lista pe cele care nu isi pot dovedi existenta istorica precum si pe cele sechestrate de diverse state, asa cum e cazul tezaurului Romaniei de la Moscova sau pe cel al Vaticanului din Franta (jefuit de Napoleon si niciodata returnat de statul francez).

Daca aveti sugestii sau obiectii, asteptam comentariile voastre pentru a imbogati sau corecta lista.

Distribuie articolul sa il vada si prietenii tai!

Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.