Dezastrul bancilor europene

De la un an la altul economiile europene se adancesc in marasmul crizei economice iar sistemul bancar este cel mai transparent turnesol al acestui fenomen.

Se pare ca ceea ce se petrece acum in Cipru nu este decat varful iceberg-ului, iar sistemul bancar european si intreaga UE seamana tot mai mult cu o barca sparta pe care marinarul german se chinuie sa o carpeasca prin tot felul de artificii, insa cum acopera o fisura, barca se crapa in alta parte.

Sistemul bancar cipriot este in colaps si nici bancile din restul Europei nu se simt prea bine.

Inca din 2012 bancile europene au inceput sa-si faca rezerve monetare pregatindu-se pentru ce e mai rau.

Mai nou unele dintre ele isi pregatesc iesirea din afaceri incercand sa-si lichideze rand pe rand filialele cu probleme, un fel de prabusire controlata.

Dupa ce in anii premergatori crizei, prin 2006-2007 s-au dat credite in prostie, atat catre populatie cat si catre stat, acum a venit nota de plata iar clientii bancilor nu mai au de unde sa plateasca.

Chiar daca banca ii executa silit si le ia casa, asta nu rezolva problema pentru ca mai departe, banca nu are cui sa-i vanda casa (pentru ca piata imobiliarelor este si ea la pamant) si sa-si recupereze datoria.

Astfel intreaga economie (nu este doar o problema romaneasca, este una la nivel european) pur si simplu s-a impotmolit si nu se vede nicio iesire care in acelasi timp sa respecte sistemul politic european.

Pare sa se confirme scenariul de cosmar, prognozat acum cativa ani, de un cunoscut economist vienez.

Dar cum ceva trebuie sa se intample, se intrevad niste umbre (din pacate umbre si nu lumini) la capatul crizei, umbre care au incercat sa invaluie micul stat cipriot: suirea cu bocancii pe grumazul fraierilor.

Initial statul a vrut sa ia 10% din depozitele populatiei, ulterior s-a razgandit si a decis sa ia 20% dar doar din depozitele ce depasesc 100 000 de euro, adica din banii celor bogati, ca deh, acestia din urma sunt mai putini si au un impact mai mic la vot.

Modelul cipriot a fost propus de presedintele ministrilor de Finante din UE, Jeroen Dijsselbloem, la nivelul intregii uniuni.

O procedura de neimaginat in Europa democratica acum 2-3 ani, o procedura ce pare inspirata din practicile comuniste din anii `50 cand puneau bazele exterminarii inamicului de clasa prin subminarea lui economica….

Revenind la problemele sistemului bancar european, acestea nu aveau cum sa nu se rasfranga si asupra Romaniei, in ciuda declaratiilor oficialilor de la Bucuresti.

Dupa ce BCR-ul a anuntat taieri drastice, acum a venit randul austriecilor de la Raiffeisen sa intre in vrie.

Iata cum in decurs de doar cateva luni, doua dintre cele mai mari banci din Romania au inceput sa dea rateuri.

Mai nou Raiffeisen pare ca se pregateste sa spele putina si a creat peste noapte o firma,  Raiffeisen Bank România, pe numele lui, care a preluat, tot peste noapte, peste 99% din Raiffeisen Bank International, denumire sub care opera pana acum in Romania banca austriecilor.

Este o manevra de desprindere a filialei romanesti de firma mama, un fel de operatie de extirpare a unui tesut bolnav pentru a nu contamina intregul organism.

Problemele bancilor romanesti sunt aceleasi cu problemele bancilor din restul Europei: au dat credite pe care nu le mai pot recupera si s-au ales cu asa-numitele „active toxice”, mai precis cu imobiliare.

Bancile s-au trezit cu o gramada de proprietati de pe urma executarilor silite, doar ca nu au cui sa le vanda. Adica au luat teapa, la fel ca si cei care au investit in imobiliare (de cele mai multe ori cu credite luate de la banci, ca intr-un strasnic cerc vicios).

Solutia?

Solutia seamana cu cea dintr-un banc cu radio Erevan: „in scurt timp va pica o bomba atomic peste Erevan, autoritatile indemna populatia la calm. De ce? Ca sa nu se produca panica.”

Cu alte cuvinte, singurele solutii care se intrevad ne lasa fiori reci pe sira spinarii.

Imbinarea capitalismului economic cu socialismul populist (struto-camila tinuta in viata artificial de Occident in ultimele 4-5 decenii) isi trage ultimele suflari, prabusirea lui insa poate genera fenomene dintre cele mai neprevazute, de la anarhie si state esuate, ca in Libia si Somalia, pana la regimuri autoritare ca in Rusia sau China (asta in variantele cele mai fericite).

Distribuie articolul sa il vada si prietenii tai!

Pentru o doza in plus de seriozitate, intra pe www.ecomunicate.ro sa vezi comunicate de presa si stiri reale la zi despre afacerile din Romania de astazi.